| + scrii obsesiv pe fiecare fotografie polară | Maria Prochipiuc [31.Oct.05 10:57] |
| copiii florilor de cântec în seara asta au să tacă împrejurul eclipsei din suflet petalele tale cuvinte îmbrățișate înserare - versul se scalda în metafore bine așezate pe muzica versului, pe o muzică șoptită, violată de ziua ce trebuie să vină, într-o plăcere dincolo de fire: și nici durere nu am simțit / și nici regret. Masculinul din tine violat? Sau cine știe, poate doar un sentiment fiindcă : niciodată nu reușesc / câinele preferat al scării noastre își vâră / botul negru în toc / și mușcă în gol până când / xidarea îi scutură dinții îngălbeniți. Imagini deosebite, care îți pune mintea să vizioneze flashuri:îți despletești dorul ca și cum / ai despleti cocul unei statui / ești / goliciune acoperită de păr / sau țurțure de gheață scurs din lacrima / unui porumbel. Pleci de aici cu un sentiment plăcut, doar ultimele două versuri mă lasa puțin, dar în vis e posibil orice… | |
| = Maria | Vasile Munteanu [31.Oct.05 13:55] |
| chiar și bărbații au fanteziile lor :); una dintre ele ar fi aceea să pot să mă trezesc visând o realitate imaginară...; n-a, că am zis-o! mulțumesc pentru lectură. cu drag, | |
| = . | Vasile Munteanu [31.Oct.05 14:01] |
| scuză-mă: „na, ca am zis-o!” | |