| = sângele ca un fular imens roșu... | ioan peia [31.Oct.05 11:39] |
| Am remarcat acel clavecin din vocea ei! Pare a fi centrul ideatic al textului. Iar molecula dizolvată - doar o consecință nefastă a undelor sonore propagate în substanță amorfă a sinelui. Zici: "e liber în fața mea nu mai pot să depun mărturie despre mine" ...și mă cutremur și eu, intuind drumul acela dezlânat și fără capăt care se pierde printre pietre... | |