| = Miniatură ... | Magdalena Dale [29.Oct.05 21:36] |
| Sub umbrele pașilor pe cărările vieții cristalul prinde rădăcini în adânc și ia culoarea albastră a unei lacrimi.... Între înaltul argintiu și cristalul din adânc este o absență cu dimensiuni de înger. Fiecare cuvânt sugerează foarte mult. Foarte frumoasă este imaginea pe care ai postat-o, dar mai ales cea pe care pictezi prin cuvinte. O miniatură de artă! Mulțumesc! | |
| = . | Costin Tănăsescu [29.Oct.05 22:17] |
| un alt colier la gatul poeziei. am trecut si-am luat albastrul, doar culoarea mea... pe curand, | |
| + inaltul atat de ruginiu | Sandra Hanna Segal [30.Oct.05 03:15] |
| Yess! uite ca am vazut ceva frumos si pe ziua de azi:) una din ocaziile in care grafica face corp comun cu vocabula trecerea de la fateta cristalina la lacrima albastra se face prin reflectarea ruginiului in inima? | |
| = lacrima pamantului | Chiorcia Cezar Iulian [30.Oct.05 07:28] |
| albastru , culoarea departarilor , ma face sa cred ca am inteles cele trei dimensiuni ale acestei minunate bijuterii . lacrimile se ineaca in pamant . obrajii nostri se vor usca , iar praful va imbraca aripile ingerilor . imaginea este foarte sugestiva , as putea vorbi pana maine dar imi este frica sa nu supar pe nimeni . cu respect c . | |
| = absenta albastrului in ruginiu | Iulia Spanu [30.Oct.05 14:07] |
| Magdalena, sunt coplesita, absenta aceea prinde uneori toate culorile universului, si totusi toamna trece printr-un cristal anul acesta... o singura molecula de toamna. Costin, nu-i nevoie de multe cuvinte, albastrul are o singura dimensiune, aceea a infinitului. Eeei... Hanelle, ce dor mi-era de tine... Aprecierea aceasta, venind din partea unei "pro", nu poate decat sa ma bucure :-) Iar raspunsul este da, cu ultima lacrima a trecerii... Iulian, o data postata, intelesurile sunt ale voastre, prin urmare nu ai putea supara pe nimeni. Si daca ai, ce ar fi? :-) La aripile ingerilor trag si eu nadejde... Tuturor, cu drag si multumiri pentru cuvintele voastre, si cu bucurie... after all, mimalis sunt poezii - de cele mai multe ori - de stare, fara rezonanta voastra nu ar fi nimic. | |
| = la ce bun imaginea? | Ioan Albu [31.Oct.05 07:01] |
| Imaginea care insoteste textul e ca muzica in filmele proaste. Un mijloc extra-poetic de a ridca nivelul versurilor. Nu era nevoie de asa ceva, versurile stau in picioare de unele singure. Modalitatea in care imaginea a avut vreun impact in geneza poemului nu trebuia dezvaluita. | |
| = perplexitate:) | Sandra Hanna Segal [31.Oct.05 05:15] |
| Citind raspunsul autorului si facand niscai sapaturi mi s-a revelat ca Iulia e dalba Biancă... uf, pe ce lume mai traiesc si eu... acum nu prea stiu pe unde sa ma ascund:) Oricum, vezi ca te plac chiar si cand nu te recunosc. | |
| = visual poetry... | Iulia Spanu [04.Nov.05 13:42] |
| Ioan, desi sper sa aduc ceva nou si stiu ca am multe de spus in aceasta directie, nu am inventat eu visual poetry, prin urmare nu imi asum nici un credit in aceasta directie. Idea de baza ar fi sa te debarasezi nu de tot bagajul care te face sa fii iubitor de poezie, ci de bagajele care te ingreuneaza, eventual. Poti gasi pe net destule resurse despre aceasta combinatie intre imagine si poezie... la urma urmelor este destul de proprie acestui mijloc de comunicare. In comentariul tau, desi am inteles ca esti de parere ca versurile in sine sunt bune, ai ceva impotriva modului de exprimare a lor (caci pentru mine intrepatrunderea lor cu imaginea este chiar modul de exprimare a cuvantului poetic. Dar! Este o inconsistenta atunci in commul tau: daca faci comparatia cu muzica in filmele proaste (in sensul ca nu reuseste sa ridice valoarea filmului), nu mai vad intrucat versurile mele (care, zici tu, nu ar fi chiar asa proaste) nu pot fi potentate de imagine. Ceva nu se leaga, pentru ca de fapt urmarindu-ti rationamentul am ajunge la concluzia ca filmele bune nu au nevoie de muzica pentru a ajunge mai bine la public... :-) Si nu, nu am sa dezvalui ce a fost mai intai, imaginea sau poemul :-) Iti multumesc de vizita si te mai astept in dialog! Hanelle, m-am cam prins eu ca uneori camuflajul meu e atat de reusit incat nici vechii prieteni nu ma mai recunosc :-)), dar, cum spui tu prea bine, uite ca aduce unele confirmari, de care nu pot decat sa ma bucur :-) Dalba, cu drag. | |
| = precizări și adăugiri | Ioan Albu [14.Nov.05 15:43] |
| Bianca, poezia vizuală sau poezia concretă nu e un amesec de fotografie și poezie. Este mobilizarea tipografiei pentru a creste expresivitateta unui text și pentru a dinamita obișnuințele noastre de gandire, spațialitatea subânțeleasă a colii de hârtie care îngustează foarte mult spectrul posibilităților de expresie a poeziei. Prima poezie vizuală de care știu eu se găsește la Mallarmee: scriind despre o corabie, textul ia în mod necesar forma unei corăbii, spune (și face) Mallarmee. poemul acesta face cu ochiul din ecrane clipește glumeț din această formă concretă vizuală migdalată poemul căprui prin care vă privesc de după ecran Acesta e un exemplu de poezie concretă (vizuală)(desigur, fără mari pretenții estetice). Și da, filmele bune nu au nevoie de muzică cu efecte subliminale, care să potențeze emoții pe care jocul actoricesc și scenariul nu le pot întreține. Blaga numea mijlacele acestea, de genul însoțirii poeziei de o imagine, mijloace paraestetice. Efectul obținut este, într-adevăr, paraestetic, adică situat în afara frumosului artistic. Se poate să obții ceva drăguț sau simpatic sau... cool - dar nu o operă de artă frumoasă. Iată că am revenit în dialog, toate cele bune. | |
| = ... | Ioan Albu [14.Nov.05 17:57] |
| sorry, nu mi-a iesit poemul concret, trebuia sa aibă organizarea grafică a unui ochi. | |