| = * | maria balan [28.Oct.05 09:24] |
| sunt al treisprezecelea cititor, poemul e la personale...eu nu tin seama de semnele astea si-ti spun ca am auzit bocetul tau, pe toate registrele lui, in mine. | |
| = e dimineata, mainile miros a tigari si tutun si spun: fericit de feminin | Cristian Oravitan [28.Oct.05 09:38] |
| lasal aici; poate vine si'l citeste; trebuie sa il citeasca; stii melodia aceea de razboi pe care o canta Marlene Dietrich: "spune'mi unde s'au dus toate florile, a trecut atata timp, unde s'au dus toate florile de atata vreme? le'au adunat fetele. unde sunt toate fetele? (...) si'au luat, toate, barbati (...) unde sunt toti barbatii? (...) s-au inrolat, sunt soldati, a inceput razboiul (...) unde sunt toti soldatii? (...) in mormintele peste care bate vantu (...) unde sunt mormintele? (...) vantul adie florile ce le acopera (...) dar florile, unde sunt? (...) le culeg fetele (...)" O canta si Peter Seeger, prin anii '50. Minunat poem (si pentru femeia din mine) | |
| = maria, cristian | Alina Livia Lazăr [28.Oct.05 10:47] |
| Maria, Am schimbat titlul din motive pe care cred ca le intuiesti. Era, cred, prea explicit. Iti multumesc pentru in versurile acestea locuire. CristiEne, Am auzit melodia, canti bine :) Femeia din tine are mana la ochi si priveste cu o spranceana ridicata in zare. Cauta asteapta surade e. prietenesc, li | |
| = "dumnezeu îndeasă răspunsul" | Taisia Mihaila Negru [28.Oct.05 15:21] |
De doua ori am citit pagina ta de jurnal si… E ceva in poemul tau care doare pana in adancuri. Poate ca e omenescul, un prea mult omenesc care sfasie dinspre exterior spre interior erodand marginile mundanului. Eu am simtit prin toti porii personala ta si sunt convinsa ca se aude in toate spatiile asa ca…te felicit desi e o zi trista, pentru ce am lecturat aici. | |
| = tigari/tutun | Cristian Oravitan [28.Oct.05 15:39] |
| desigur, ceva imi lipsea cand am scris titlul mesajului :) o doaga, presupun! | |
| + exces de clorofilă | Gabriela Petrache [28.Oct.05 15:46] |
| există în toate scrierile tale un tumult, un clocot, o forță care se dezlănțuie și te prinde în torent, vrei sau nu curgi odată cu el și poate de aceea am ales pînă acum să tac. fără semne. acesta este mai personal decît altele dar l-am simțit pînă în adînc, departe. aproape că te invidiez, la modul pozitiv desigur, pentru șuvoiul ăsta de vitalitate care curge din toate cuvintele tale. azi aleg să nu tac, îl recomand. | |
| = deosebit | Alina Manole [28.Oct.05 19:33] |
| Uneori mă întreb cum sunt oamenii care se ascund în spatele unor astfel de poeme. Impresionante versuri și, mai ales, strofele în litere de rând (pe cele scrise italic le poți exclude). "în casa cu sobă în casa cu pickup în casa cu toate cămășile tale pe care mama le păstrează încă de șaisprezece ani tata crezi că pentru ea nasturele vieții trebuie să rămână mereu închis crezi că pentru mine fricile râncede trebuie să-mi scârțâie mereu în genunchi la zbor" Și mă întreb din nou cum sunt oamenii, în ei înșiși, cei care scriu astfel. Felicitări! | |
| = homo homini lupus est | Andu Moldovean [30.Oct.05 00:46] |
| Un poem psihiatric (apreciez insistenta cu care Alina posteaza la "personale")... un tata lup (mai tata.. !!) care parca este facut responsabil de toate vanatorile ce au urmat crimelor (da, crimelor) lui. Nu cred ca am citit ceva mai infiorator de o vreme incoace, cum bine zice Alina (comentatoarea, desigur:-)... un poem_malaxor care imi aminteste de finalul din "once upon a time in america". Cu doua-trei retusuri pe la sonoritate (se vede ca Li asculta muzica in format empetrei... din graba?) cum ar fi "cu cizmele ne face valizele" iese unul dintre cele mai bune poeme post-non-conformiste :-))) pe care le-am citit in ultima vreme. Parerea mea, desigur. Bobadil. | |
| = da, chiar deosebit | adrian vidrascu [30.Oct.05 04:59] |
| As relua comentariul doamnei Manole, in ecou (mai putin referinta la italic); chiar ma intrebam. Am deschis pagina personala (prima oara, deh, sunt mai nou, sa spunem, prin locurile astea),gandindu-ma (plat): am aflat cate ceva despre noile colectii de pe site, am mai citit cate ceva din cele publicate aici si cred, acum, dupa acest poem nu-tocmai-feminin-poemul ca ar fi timpul sa golesc un raft, sa-l sterg de praf si sa incep sa adun o colectie a mea, draga, tulburator de draga; jurnalpoemul acesta e un bun, foarte bun inceput pentru asta. [din tot ce vroiam sa scriu, ma opresc acum aici; cu greu] | |
| = Akbara | Traian Rotărescu [30.Oct.05 00:57] |
| Da, finalul m-a dus cu gândul la "Eșafodul" lui Aitmatov. Ultimul strigăt al lui Kalistratov, mi se pare că a fost: "Salvează-mă, mamă lupoaică ! " Sigur, e doar o conexiune, o trimitere, nu am pretenția de a descifra dincolo de substanțialitatea poeziei tale. | |
| = cu o cocoașă cît un schit de cobalt | Corneliu Traian Atanasiu [30.Oct.05 07:26] |
| Se pare că pe căi oculte, printr-o filiație mai curînd spirituală, feminitatea ta avidă a recuperat bătăios o virilitate aproape războinică de Atenă născută-n armură. Întîmplările cu care te confrunți au permanent alura de ofensivă și retragere, de ambuscade din care scapi cu greu, de confruntare dură în linia întîi. Poemele tale vin ca o migrație călare revărsată mereu din stepe către civilizațiile obosite și stătute. Cu cizmele sau cu picioare abia înfășurate în obiele de piele lovind în burta sensibilă a cailor. Și totuși lași în urmă schituri pe gorgane. | |
| = despre tați și Cargo | Alina Livia Lazăr [30.Oct.05 13:11] |
| gabrielapetrache, multumesc luminii și prețioasei tăceri de până acum căreia îi închin privire căpruie sinceră grea alinademanole, oamenii care se ASCUND în spatele unor astfel de poeme sunt simpli și dansează cu feonul în păr după baie și ies în parc cu sau fără de braț pentru umbrelă și plâng tot acolo și fac supă de găluște și merg și la Lăptăria lui Enache pentru prima oară în viața lor și se bucură că trăiesc Mulțumesc demoldovanandu, ai mare dreptate cu retușul acela, uf, da,dar nu tatăl e lup, andu, nu tatăl, tatăl nu mai e, doar viața are colți și ... sfâșieri. cu prea multă febră ca să detaliez, dar mulțumesc adrian vidrascu, bine ai venit, comentariul tău e deosebit pentru mine, nu știu de ce, mă și ajută și sper să te fi convins să revii, nu neapărat aici, ci, în general, pe site. traian rotarescu, e doar o conexiune, dar e important că ai făcut-o. să mai treci. corneliu, am ales să fie în linia întâi. ele, confruntările. altfel, ce rost ar mai avea? simt acest comentariu ca pe o prelungire a poemei, îți mulțumesc. aseară la Cargo, la concert, în Lăptărie, mă gândeam, ascultând piesa lor, cunoscută, cred, "Mama", că ar trebui, da, ar trebui să scriem și despre tați. Mult mai mult și despre tați. Și tot despre ei să mai și cântăm uneori. De-a binelea. prietenesc, | |
| = taisia, cristian | Alina Livia Lazăr [30.Oct.05 13:16] |
| Cristian, e ok cu tutunul si tigarile... sunt chestiuni diferite, nu?! :) Multumesc pentru zambet. Taisia, Prin tot porii - e mult pentru mine. Cel mai mult. Ma bucura asta. Si nu cred ca e nevoie de cuvinte. sa mai vii. fii. treci. li | |
| = [din nou, da,] despre tați | adrian vidrascu [30.Oct.05 13:52] |
| scriați: "...ar trebui, da, ar trebui să scriem și despre tați. Mult mai mult și despre tați." Lama nevoii acesteia ma sectioneaza fulgerator cateodata ca o eroziune subita de-ngheata diminetile-n mine si voalat, imediat dupa aceea, nu mai pot sa disting carstic [pot sa-l las aici ca adverb?] in mine insumi limita dintre mine si el-tatal. Nu m-am putut abtine, trebuia sa scriu asta-acum-aici daca tot am lasat prima mea urma ieri, in poezie.ro, cu o poezie pentru el si-am citit in urma si textul dumneavoastra. | |
| = în numele tatălui | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| există poeme pe care ți-e frică să le atingi,ca nu cumva să curgă sânge de sub crusta cuvintelor,poeme ce te îndeamnă la acea smerită tăcere...... revin însă,liniștea sfioasă ce am purtat-o în mine se izbește ca un fruct copt de șuvoaiele coagulate de lavă,iar semințele ei încep să încolțească... cineva spunea că atunci când aluneci în prăpastie poți să te prăbușești,să cazi cu speranța că există niște brațe care te vor prinde,sau poți încerca să zbori;iată,aici însuși textul se luptă să zboare,cuvintele visează,imaginile țâșnesc din sublimarea emoțiilor,dintr-un tumult interior,un clocot vulcanic....;nu bocet resemnat,ci strigăt de revoltă,zeița atena,da,dar mai degrabă minerva(războinica și însângerata romă,nu înțelepciunea și calmul atenei antice),asta și pentru că marte,zeul războiului,a trimis lupoaica să-i alăpteze pe romulus și remus;malaxorul istoriei din "once upon a time.." dar și dârzenia de a lupta cu nedreptățile ei din "in the name of the father" | |
| = .............. | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| desigur ar fi și scăderi:versul 13 îl văd mai puternic așa"fricile râncede trebuie să-mi scârțâie mereu în genunchi",de altfel, genunchii nu prea sunt folosiți la zbor,iar formularea "crezi că pentru mine fricile...trebuie să-mi scârțâie"cam scârțâie,poate și repetarea titlului în versul 19,versul 16 îl văd rupt la mijloc "dumnezeu îndeasă răspunsul în urechile mele cu cizmele/ne face valizele ne trimite tată pe mine și pe fiul nostru/într-o arcă".. dar forța ansamblului e remarcabilă,ritmul de largă respirație se păstrează și dă unitate fragmentelor ce reflectă și refractă lumina atât de diferit,evoluția în crescendo te duce cu gândul la un fluviu ce acumulează afluenți,un grumaz de unde,coama sublimei fiare a singurătății,forma se topește în conținut..... prima și ultima strofă,puternic vizuale, una având în centru imaginea senină a schitului,cealaltă pântecul întunecat al lupoaicei,se completează,la fel cum extazul mistic completează adorația pioasă... | |
| = .......................... | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| "e prea feminin poemul" un text despre asumarea feminității în artă...,în care neliniștea religiosă(păcatul,credința,salvarea..) se îmbină cu frămâtările destinului...,un poem despre abisurile și spaimele inconștientului... stau și mă întreb,încerc șă înțeleg, din ce adâncime au fost culese aceste flori de mină: "lupoaica la sânul căreia am crescut și-am supt lumină învățând să urlu să ucid să-mi ling rănile demonul meu frumos cu gene prelungi și buze moi viața mea" dar îmi vine în minte fraza a lui gaston bachelard,citită de curând: "poemele sunt realități omenești;nu e de-ajuns să te referi la impresii ca să le explici. trebuie să le trăiești în imensitatea lor poetică" | |
| = trei comentarii | Alina Livia Lazăr [22.Dec.05 07:48] |
| Dominic, Deși poezia a fost scrisă la sfârșitul lui octombrie, ultimele tale trei comentarii de ieri m-au ajutat să mă înțeleg o dată în plus și mi-au demonstrat că știi să privești prin cuvinte cuvintele. În inima lor te-ai dus, Dominic, și îți mulțumesc teribil pentru asta. Aproape că m-ai vorbit pe mine. Și rece, criticește, și apropiat, din interiorul versului. Voi ține seamă de cuvintele tale. li | |
| = din sufletul tau catre parintii mei | mara mainka [09.Feb.07 17:34] |
| acest poem m-a risipit in amintiri, mi-a lasat intre tristete si pareri de rau un sentiment de liniste, atit de frumos ai descris legatura cu tatal tau, ca m-ai impresionat profund....poetic este la nivelul amintirilor mele, iti multumesc | |
| = plapinda amintire | Anni- Lorei Mainka [09.Feb.07 17:30] |
| citindu-te m-am repus pe claviatura amintirilor....ai reusit ceea ce eu incerc in van, poetică deosebită ptr o temă tristă | |
| = nu mă | Alina Livia Lazăr [11.Feb.07 13:30] |
așteptam ca acest text să mai primească vreun semn dar mă bucură că se întâmplă. mulțumesc, mara, anni-lorei! li | |