| = * | maria balan [27.Oct.05 19:47] |
| un poem remarcabil (si inspirat titlul..). | |
| + Poate am rămas eu ultimul :) | Florin Andor [27.Oct.05 20:14] |
| ... iubirea ta e-un cerșetor, sau poate am rămas eu ultimul la o margine a pustiului privind tactil ... altfel timpul ar trebui să coste bani, cât să ne plătim libertatea din spatele corzilor vocale, acolo unde trăiește plină de pistrui o muzică mai dulce decât mila ... ai învățat să te rostogolești unu câte unu în pulberea umedă a deșertului, când ai fi putut înfășa temple în penele albe ale crestelor, abandonat întâmplării ... turmentată de vânt imaginea unui străin călare, cu brațele încărcate de trofee ... mi-au plăcut semnele crestate până la încheietură, mizând pe contur sau acel altceva cules din om în om ... mă iartă de nuanțe personale de percepție și masca albă, pusă la întâmplare ... la bună citire / veghere :) | |
| + de ce soarele a răsărit atât de devreme? | Madalina Maroga [27.Oct.05 21:28] |
| această scrisoare este deosebită prin concentrare și aparenta simplitate, dar și prin fiorul liric care o însuflețește. circulă prin spațiu și timp un mesaj alb-negru. tu dădeai neputincios din umeri ai fi putut fi orice de exemplu pianist celebru mizând totul pe roșu într-un joc de ruletă alb-negru sau pur și simplu trist dar nu tu erai optimistul desăvârșit întrebai din om în om de ce soarele a răsărit atât de devreme atât de departe atât p.s. - o călătorie inevitabilă spre adevărata poezie. mă bucur că ai revenit. Madim | |
| = mi-a placut | Radu Herjeu [27.Oct.05 22:35] |
| Ai fi putut fi orice... de exemplu poet... Mi-a placut mult textul. N-as putea sa-ti spun de ce... Poate pentru ca se simte mai mult decat o simpla constructie din cuvinte. | |
| = no problem sir | Andu Moldovean [27.Oct.05 22:56] |
| Nu e o noutate ca arhitectul scrie poezie, nu? Cand si cand, coborand din structurile imaginative si de felul lor ascutite fiind alcatuite numai din linii, el vine in haosul de aici, de jos si ne povesteste. Ei bine, se vede ca si-a pierdut deprinderea, si-a tocit exercitiul si indulcit exegeza... de atata lumina si umbra, dar tot e ceva mai mult nimic. In subsolul acestui text nu ma sfiesc sa tac adormit pe o spinare de bour. Bobadil. | |
| = erata | Andu Moldovean [27.Oct.05 22:57] |
| mai mult decat nimic | |
| = părere | Liviu Nanu [27.Oct.05 23:12] |
| Mda...plăcut text. Mai puțin "capetele noduroase ale crucilor" și "aerul tăios al dimineții". | |
| = . | ioana barac grigore [27.Oct.05 23:31] |
| Andrei, este una dintre poeziile tale proaste. stiu ca tu nu ai nici o vina si nu cred ca as fi scris aceste cateva vorbe daca nu ar fi recomandata si cu doua stelute. am incredere in maturitatea ta si sper sa nu te superi, dar cred ca ai stiut si tu si ti-ai asumat si riscul... | |
| = Ce valuri... | Andrei Horia Gheorghiu [28.Oct.05 01:13] |
| Uau. Nu mă așteptam să fac atâta vâlvă. Și, fie că v-a plăcut, fie că nu, ați fost sunteți aici, mi-ați spus fiecare ce-ați gândit, simțit. Maria, Mădălina, Liviu: mulțumesc pentru aprecieri și pentru sugestii. Florin. Foarte plăcut surprins, te iert. Dar să nu se mai repete! [„Bagă-ți mințile-n cutie / daca vrei ghine sa-ți hie/ Iu iuuuu...” (strigătură populară) - zâmbesc] Radu, mă bucur că ai simțit ceva... dincolo. Înseamnă mult. Victoria Duțu, mulțumesc de invitație. Aștept cu nerăbdare și părerea despre text. Bobadil. Mulțumesc pentru... blândețe. Dar să știi că norii mei nu sunt din linii, sunt la fel de groși ca ai celorlalți, dacă nu mai. Și nu mai sforăi în beciul meu, auzi? Că-mi fug chiriașii din mansardă, mai ceva ca-n '77. Ioana, înainte să-ți mulțumesc pentru încredere și pentru... franchețe, trebuie să recunosc că sunt pe undeva de acord cu tine [și cu Andu, for that matter]. Cred că textul de față este sub medie, în ceea ce mă privește. Nu apreciez însă lipsa-ți de grijă pentru detaliu în exprimare care, pur și simplu, nu te prinde. Înțeleg, ai fost dezamăgită de text. Dar lasă să treacă un pic de timp de la revoltă până la... exprimarea ei. Poate că nu ar trebui să califici un text „prost” fără nici un argument stilistic, estetic, ceva... acolo. Iar „stiu ca tu nu ai nici o vina [...]” m-a lăsat cu gura căscată și chiar m-a pus pe gânduri... E vina părinților, crezi? A societății, oare? | |
| = . | ioana barac grigore [28.Oct.05 01:56] |
| Andrei, uite! nu speram sa te intereseze opinia mea, dar daca tot te intereseaza (vad ca da) indraznesc o prima maniera de a insista in ceva nedefinit. nu am furii si nici patimasa nu sunt. nu azi. azi ma exprim, intr-adevar, mai greu pentru ca 1. sunt obosita dar nu pot sa dorm si 2. nu suport copiii hacuiti si varati in frigider. tocmai am constatat ca Malkovich are un minunat accent frantuzesc (nu stiu de ce mi-a placut asta; poate tonul vocii lui placute, calde, ingaduitoare, masculine intr-un fel neostentativ, invaluitor, adanc, intelept, de incredere) si, pana sa fac asta, am revazut si reascultat pink flyd. am mai citit poezii pe zid. mi-am zis: de pe zidul asta nici macar citirea unui post-it cu o reteta de gargara mazgalita pe el nu ma poate dezlipi. ca mereu, citesc anumite nume, cateva barfe, cele mai multe si cele mai putine hits ale zilei si peziile recomandate. cum fac aproape toti... cam asta e. nu trebuia sa ramai cu gura cascata. as fi raspuns si la o intrebare. intotdeauna e vina lor - asa se zice. de ce ai avea nevoie de argumente stilistice?! ai? tu nu ai. asa-mi spun. ma insel? | |
| = With a twist, please... | Andrei Horia Gheorghiu [28.Oct.05 06:08] |
| Nu sunt genul care să dea vina pe societate sau pe părinți pentru ce i se întamplă. Iar când spun cuiva „nu-i vina ta”, îi spun, de fapt: „Nici mă așteptam de la tine să fii capabil(ă) să anticipezi asta. Nota 4. Stai jos.” Toate bune și frumoase, numai că tu nu ai spus „nu-i vina ta [că ai scris un text slab]", ci, mai degrabă: „nu-i vina [valorii scăzute a poeziei] ta(-le că scriu acum, aici; e vina celor care au apreciat textul. Comentariile lor m-au făcut să scriu, altfel n-aș fi făcut-o.]” Mi-am asumat substituția între valoare(-a scăzută a textului, în opinia ta) și mine însumi tocmai ca să subliniez, dacă vrei, lipsa atenției pentru detaliu în exprimare, pe care ți-o imputam anterior. Și știi ce cred? Cred că mâine ai fi observat nuanța. Nu degeaba spun englezii „sleep over it”. În altă ordine de idei, dacă nu m-ar interesa opinia ta, sau a oricărui alt cititor, crezi că aș mai pune textele pe site? În mod cert, aprecierea unei opinii sau a alteia este direct proporțională cu respectul pe care-l port erudiției, talentului, subtilității și uneori originalității interlocutorului, deși chiar o părere foarte personală și aparent nefondată poate ascunde un adevăr. La urma urmei poezia se simte, nu se gândește. Iar dansul tău în jurul subiectului pe-o piesă a capella în interpretare proprie a fost... un răspuns cel puțin inedit la rugămintea să-ți argumentezi părerile, mai ales în măsura în care s-a terminat cu un soi de... „tu chiar vrei să răspund la așa ceva?”. Mi-a adus aminte de finalul unui film bunicel, imho, pe care-l recomand oricui, chiar și echinocțiului: „Before sunset”. | |
| = frumos | Adina Batîr [28.Oct.05 09:44] |
| Mie mi-a placut poemul tau, vad ca esti putin sceptic, dar iti spun ca are o traire aparte pe care au vazut-o si cei dinaintea mea. Expunerea propriu-zisa ma poarta spre taramuri in disipare, totul in cautarea luminii si a amintirii. Dar stii tu cum e, Andrei, "memories are wonderful things, if you don't have to deal with the past" - spunea personajul feminin din filmul mentionat. Asa ca ma invalui in rasarit, in apus si pornesc sa pictez eu contur copacilor... | |
| = damen vals | ioana barac grigore [28.Oct.05 17:16] |
| Când spun cuiva „nu-i vina ta”, îi spun, de fapt: „pianistule, pianul tau nu a fost acordat”. A fost si vina mea pentru ca nu am cautat sinonime eufemistice la adjectiv si, ca atare, nu am lasat armonia de tip comunitar sa iasa din coarde (am avut, deja, o explicatie pentru asta, chiar doua...). Si a mai fost vina mea pentru ca nu mi-am dat seama ca trebuie sa ma las condusa de motivatia unui citat fara ghilimele si, mai ales, pentru ca nu voi vedea acel film prea curand chiar daca inteleg ca asta ar insemna o mare pierdere. Sunt de acord cu paragraful in /mod cert/. Dar poezia, dragul meu Andrei, se simte doar cand se scrie (nu mereu). Uneori se intuieste cand se citeste si se gandeste cand este numita. Cum se spune: criticul este nașul operei. Departe de mine gandul, fireste... Vanitatea mea este de o mare modestie. Dar cu apreciatul in simturi nu reusesc prea des sa ma acordez. Asadar, nu ma las sedusa si ma straduiesc sa nu seduc, pentru ca este unfair. Daca s-ar miza pe cuantificarea simturilor, s-ar ajunge, in mod cert, la o confuzie a limbajelor, la trunchierea mesajului si, in final, la zgomot (stii la ce ma refer). Mai stim amandoi ca poezia nu este “simtita” de “celalalt”. Decat daca “celalalt” este receptor direct al mesajului ei, din diverse considerente, sau daca se regaseste intr-un fel in text. Dar chiar si asa... sunt simturi si simturi. Eu nu am absolut deloc incredere in formulari de acest gen. Am trecut chiar si de limita saturatiei, deci acum e ok. De acord cu faptul ca poti simti ceva la descrierea reusita a unei atmosfere, sau a unei imagini, sau se pot induce niste trairi de un anumit tip, dar asta este altceva. Adica, daca vii de la pascut si gasesti blidul cu tocanita pe masa nu poti verifica decat gustand, calitatea. Umbreluta din paharul alaturat farfuriei ramane un semn, doar. Nu iti spune nimic despre conditiile in care a fost gatita sau ingrediente. E foarte adevarat ca, daca as sti ca mama a fost cheful, as avea mai mare incredere in ce mananc, dar si pretentiile mele ar fi altele... Iertare, dar eu de la pascut venisem, spre deosebire de altii pe care eu ii incadrez intr-o alta clasa de cititori, apropiati tie contextual (macar prin faptul ca au vazut filmul), etc. In concluzie, de la multi inghiti tot felul de twested food, nu trebuie sa fie lista completa... Ma bucur sincer ca mi-ai raspuns si poezia asta nu e proasta, este sub medie. Prieteni...? | |
| = Prieteni? | Andrei Horia Gheorghiu [29.Oct.05 21:12] |
| Deci tu consideri că unui pianist trebuie să i se spună când pianul e dezacordat... Ar urma apoi să-ți mai recomand un film, eventual „Competiția” – chiar, îți place Dreyfuss? –, să mai fac câteva observații punctuale pe salturile tale, de altfel foarte poetice, de la un subiect la altul și poate cine știe, până la urmă o să îmi mărturisești că vezi textul cu alți ochi și că începe chiar să-ți placă. | |
| = una dintre rarele dăti.. | Sandra Joanta [04.Nov.05 19:02] |
| Intrasem să citesc o poezie mai veche :) e drept, foarte subiectivă atitudinea mea, însă oarecum loială. În schimb am dat peste "și "pas" e un răspuns". Se întâmplă rareori să citesc sau să aud ceea ce aș vrea la momentul potrivit. Ei bine, asta a fost una dintre acele rare ori. | |
| + seamana | Radu Herjeu [21.Dec.05 18:46] |
| Stiu ca, prima data cand am citit poezia, m-am gandit ca nu prea seamana cu tine... Apoi mi-am dat seama ca nu stiu ce inseamna sa semene cu tine :) Stiu, insa, ca a semanat cu ceea ce astept eu de la o poezie... | |
| = stelute naspa plutesc pe cerul agoniei | florin bratu [21.Dec.05 18:52] |
| daca trei dintre stelutele lui radu herju aveau in clin si in maneca cu o corenta argumentativa cat de cat, aici si in alte doua cazuri steluta a fost data pentru ca 1. "Mi-a placut mult textul. N-as putea sa-ti spun de ce" si 2. ptr ca "a semanat cu ceea ce astept eu de la o poezie." explicatii de acelasi gen apar si pe alte cateva texte pe care domnul herju a revenit. si oarecum paradoxal, poeziile astea chiar nu seamana unele cu altele, doar comentariile. ma bucur ca cineva v/a investit cu incredere. eu incep sa nu prea mai am incredere in persoanele care fac chestii de genul asta. | |
| = bratului bagat in seama | Radu Herjeu [21.Dec.05 19:07] |
| Bratu - ca de obicei, te bagi in seama aiurea. N-am pretentia de critic. Si nici de poet. Sigur ca as putea insira nsite cuvinte pompoase din care sa nu inteleaga nimeni mai nimic... dar atunci as semana cu atatia altii. M-am chinuit sa vad critica TA la acest text... de unde sa reiasa de ce e slab. Dar n-am gasit. Prin urmare, atitudinea ta n-are legatura cu textul. Sau cu poezia, in general. Dar asta nu ma mira. Imi cer scuze lui Andrei ca ti-am raspuns in subsolul textului lui, n-o s-o mai fac. Banuiesc ca te vei plictisi la un moment dat. | |
| = PAUL BOGDAN. SILVIA CALOIANU. DIANA IEPURE. RADU HERINEAN | florin bratu [21.Dec.05 19:11] |
| nici nu ma intereseaza textul. nici nu trebuie sa citesc textul ca sa constat ca nu ai facut nici o referire critica si ai incalcat flagrant regulamentul in privinta acordarii stelutelor. nu esti primul de altfel despre care am atras atentia si nu eu trebuie sa demonstrez ca acest text merita steluta, ci dumneata ca o merita. PAUL BOGDAN. SILVIA CALOIANU. DIANA IEPURE . RADU HERINEAN / acestea sunt sch8imbarile MAJORE cu care ne ameninta agonia.ro??????? | |
| = DECI CINE ARE CURAJUL | florin bratu [21.Dec.05 19:45] |
| cine imi poate raspunde si mie. suntem sub textul unui editor, deci nu ma simt foarte vinovat si chiar poate participa si andrei horia gheoghiu care poate trage concluzii. intrebarea nu este daca acest text merita steluta, ci daca regulile de acordare a stelutelor sunt respectate, de vreme ce exista. a vorbit cel care i/a acordat nivelul cu domnul herju sa vada ca recunoaste el insusi "N-am pretentia de critic. Si nici de poet." Atunci de ce aveti pretentia de nivel domnule herju? | |
| = PAUL BOGDAN. SILVIA CALOIANU. DIANA IEPURE. RADU HERINEAN | florin bratu [21.Dec.05 20:33] |
| așa mă gândeam și eu. deci nu pot decât să vă dau dreptate. desigur vinovat e cel care acordă nivelul, dar dacă ceilalți nu au nici un cuvânt de spus, atunci probabil eu sunt îndrăgostit de monologuri (nu ale vaginului macar). | |
| = faza misto e ca | florin bratu [10.Dec.18 14:27] |
| atunci când folosesc majuscule (nu obișnuiesc, dar cred că este un caz special) mi se pare că strig și îmi vine în minte faza aia din troia cu HECTOR HECTOR. dar de fapt e o senzație falsă, căci nu poate fi aici vb de ahile, cel mult de don quijote de la mancha. cred că ultimele mele 7 comentarii enumeră câte o încălcare a regulilor de acordare a steluțelor. dar asta nu schimbă mare lucru. după ce îți trece furia că te-ai simțit înșelat cumva în așteptările proprii, te bușește cumva un râs. și mai ciudat e că senzația pe care o guști e totuși una tristă. apropo. LA MULȚI ANI. că la faza asta presupun că îs mai citit decât editorii și mai mult decât la propriile mele texte, deci pot spune mai multor persoane LMA. | |
| = lui Florin Bratu, lui Radu Herjeu și altora... | Andrei Horia Gheorghiu [15.Jan.06 23:50] |
| Îmi cer în primul rând scuze pentru întârzierea cu care răspund. Cu toții ați observat că am lipsit în ultima vreme de pe site, mai puțini sunt cei care cunosc motivul. Ei bine, da! Sunt tătic de pe 27 decembrie anul trecut, îl cheamă Luca Vladimir Gheorghiu. E sănătos, voinic și încă nu mă satur să-l privesc deși, de când îl știu nu face decât un singur lucru: crește. Revenind la off-topic-urile de mai sus, ale stimabilului domn Bratu... eu măcar am o scuză pentru lipsa activității, motiv pentru care nici nu mai sunt editor, cel puțin o perioadă. dar restul? nu poate exista decât un singur motiv pentru care comentariile dânsului (vădit orientate împotriva dl-ui Herjeu și fără nici o referire la textul meu) nu sunt trecute la off-topic: probabil nu sunt atât de citit de către editori. Mulțumesc, Radu, pentru steluță. E apreciată, așa cum am convingerea că este și apreciativă. | |