| = Împăturită-n buzunarul de la piept | Corina Mirela Dumitriu [27.Oct.05 14:56] |
| O melodie veche în doi timpi, Ascult. Împăturită-n buzunarul de la piept, Cuminte. Restul… se pierde-n marea unui moment de tăcere, Ce nu mai contează. Mi-ajunge, Melodia-n doi timpi… Ascult, Pitită-n buzunarul din stânga… În verdele copt al cireșelor puse la urechi, Păstrez, Pe retină lumini de candelă Aprinse-n calea depărtărilor de tine, Cu drag, Lângă pervaz zidita-am farul, pe un ciob de-oglindă, Să-ți ție Verdele copt al cireșelor. Păstrez, Lumini de candelă pe retină… | |
| = preschimbă cupa în lacrimi tremurate în oglindă | Maria Prochipiuc [27.Oct.05 21:52] |
| Mulțumesc de semnul tău lăsat aici sub formă de versuri, mă văd copil printre rândurile tale pe ritmul acela de doi timpi, apoi tăcere mânuită doar de verdele cireșelor înfrunzite le urchi. Îmi plec umerii spre cioburile din oglindă încercând să refac întregul dintre tine și mine, dintre mine și voi. | |
| = Maria & Corina | Madalina Maroga [27.Oct.05 22:01] |
| am să te port în buzunarul stâng până la iarnă urc și cobor, flămândă de tot ce văd și nu înțeleg deschide, deschide ferestrele să auzi cîntecul de gheață să vezi un vis alb unde ninge tot timpul Madim | |
| = Te port în buzunarul stâng până la iarnă | Posogan Horea [27.Oct.05 23:35] |
| Un joc halucinant al luminilor si umbrelor, al iubirilor si dorurilor(asteptarilor). Iar la sfarsit dupa ce balonul a fost umflat la maxim un mic ac infipt in carnea acestuia... La versuri nu ma incumet :), insa mi-a placut. Cu respect, Horea! | |
| = "de-mi ești cetate azvârle-mi în dar sunet și lumină" | Ela Victoria Luca [27.Oct.05 23:40] |
| iasomie în albastrul apelor dinspre ochii cei atoatevăzători fructe de inimă și doruri se face destinul ambră niciodată pelin într-o cugetare la marginea simțirii împrospătate înțelepciunea se poartă în brațul stâng ca pe o poartă a înaltului Pentru Maria, cea care face din iarnă caldul de suflet. Ela | |
| = Rațiune, dar mai ales simțire | Magdalena Dale [28.Oct.05 11:18] |
| Răscruci de strigăt de dragoste de oameni aruncat peste lume este poezia ta... preschimbă cupa în lacrimi tremurate în oglindă pe fruntea toamnei – doar simțire trimite-mi gând de pace și iasomie parfum de crin sub negrele umbrare și vântul să-și reverse din boarea lui profană pătându-mi rănile acelei nopți doar cu puțin pelin Pentru că gustul ușor amărui dă uneori o savoare tristă vieții și mie îmi place această aromă, azi voi lua cu mine în buzunarul de la piept ultima strofă din poemul tău! | |