= Iată-mă! | Lucia Firefly Popescu [29.Oct.05 23:48] |
Am sosit, dar sper să nu aștepți cine știe ce comentariu de la mine, că nu mă pricep decăt să spun dacă îmi place sau nu, dacă îmi transmite o stare sau nu... Zilele trecute mă gândeam.. "am citit, sau simt eu că poezia este o stare pe care reușești să o transmiți sau nu"? Povestea de la malul mării îmi este oarecum cunoscută, numai că fiecare vede prin alți ochi, nu-i așa, și eu văd cum la fiecare răsărit, soarele face dragoste cu marea... Ah, în "maternitate" am văzut altfel, marea și cerul - coapsele.. dintre care se naște soarele.. Depinde de starea în care ești, și ce ai văzut ieri , azi devine cu totul altcumva... Accept ideea ta cu orizontul - amant.. :) Jocul copilului iar îmi place, deși nu prea văd un copil aici, mai ales când am ajuns la : "zgribulit, pe umarul unui trecator coplesit de sentimentul mersului...".. Îl și văd pe trecătorul tău adus de spate, copleșit de greutăți și griji.. Îți recomand cu mare căldură folosirea diacriticelor, pentru a nu se poticni cititorul. Despre virgule, îți voi spune întreaga tărășenie, la subsolul meu. Mai umblu deocamdată prin borcanele tale.. Caut o linguriță de dulceață... :) | |
= draga Lucia, | petru c.cretu [30.Oct.05 17:03] |
e prima oara cand cineva cu simtire poetica imi vede si comenteaza versurile si mi-a cam fost frica... deasemenea ma ghicesti foarte bine cand scrii despre:'zgribulit pe umarul...' e versul care face poezia! fara el aveam o poezie schioapa... cu astfel de versuri, nu dau cititorului nici o sansa in a se sustrge de la o intensa traire poetica... nu ma intelege gresit- ca orice parinte imi laud copiii... cu mult drag, p.c.c. | |