| = ascunzătorul de timp | Ela Victoria Luca [26.Oct.05 10:30] |
| Tu cel care iei semnele de pe umerii goi ai orașelor și te îndrepți aoclo unde se tace și faci după un poem un lăcaș de inimă și îl oferi ca pe o arcă, ar fi bine să trăiești uneori și să nu uiți vreodată că ei, copacii, ei mor în picioare, în "verde vertical", așa încât inelar li/ni se învârte viața. Și de bărbatul știe el cum este cu "taina îmbrăcatei în negru", în ultimul său anotimp, atunci eu las pietrele să își tacă apele mai departe, fără așteptare, firește. Tu scrie-te, e semnul cert al fiindului tău. Mulțumesc pentru dana din poem, străine ascunzător de timp. | |