| = culorile au plecat odata cu ea | maria balan [25.Oct.05 09:44] |
| "...oamenii seamănă îngrozitor unul cu celălalt, Cenușii și cuminți, Parc-ar fi unul singur, celălalt om". strofa a treia, care imi place cel mai mult, defineste foarte bine stilul deliberat denotativ al poemului. poemul si starea apartin autorului...pana la un punct:) doar in calitate de cititor 'atins' de poezia ta...parca as vedea-o mai bine intr-o formula si mai zgarcita sub raportul expresiei, mesajul ar rezulta, paradoxal, imbogatit ('explicitarea' din final dilueaza oarecum..) citesc pentru prima oara ceva semnat Eugen Matzota, intamplator sau nu...mi-a placut. | |
| = bv | Roxana Mihet [26.Oct.05 00:08] |
| Este acceasi poveste clasica a celor 2 indragostiti, separati de destin, de un al treilea, de soarta, de iubire. Este acceasi istorioara care surprinde atat de bine trairile oricarui indragostit. Desi simpla, poezia transmite trairile interioare ale oricarei persoane, fiinta invaluita de misterul si paradoxul iubirii. Pentru ca in fond asta ne atrage, neintelesul, paradoxul, dorinta de cunostere a acelui lucru ce ne contrariaza. Ati reusit sa va transpuneti sufletul in poezie, ca si cum ati pictat o capodopera infatisandu-va eul, sufletul, gandurile. O sa va mai citesc, pentru ca stiti sa redati prea bine sentimentele unui indragostit. Cu stima | |
| = celălalt eu | constantin cornelia [20.Jul.06 20:50] |
| Abandonul un act ce poate da un șunt atât de puternic că nu mai poate să revină la propria cârmă decât printr-o iubire mai mare decât cea investită de el atât de greșit că seamănă cu un act de trădare față de sine. De când tu nu mai ești pentru mine Și oamenii seamănă îngrozitor unul cu celălalt, Cenușii și cuminți, Parc-ar fi unul singur, celălalt om. cine pe cine abandonează aici? cine s-a schimbat în alt om uitând să iubească? îmi e clară o mare dezamăgire ce a secătuit poetul și l-a împins la renunțare interioară, în exterior un compromis. De când tu nu mai ești pentru mine.......... Mă uit în jur și nu văd nimic, Nu văd decât că lumea nu mai e a mea. Acum, de când tu ai plecat la celălalt | |