| = mai albe decat varul fac implozie în nespusele | carmen mihaela visalon [23.Oct.05 15:04] |
| Pasadia, Spunea odata Nichita: "foaie verde de albastru, ma doare un cal maistru", sau cam asa ceva...presimtind probabil, ca, peste ani si ani, Nan Florian va raspunde cu un vers pe masura inaltului,unde, vai, ne inalta numai durerea:"un cal de aramă linge sarea cuvintelor lustruindu-le moaștele" Sper ca cerul sa nu se fi colorat in insuportabila culoare a privirii atunci cand isi aminteste de cruce. Cu promisiunea ca voi reveni ca sa citesc, la adapost de emotie, iti las steaua gandului meu bun, si multumirile violet ale toamnei. PS: Mi-ar placea ca la intoarcere sa gasesc comentariile celor care cantaresc poezia vers cu vers. Sunt multe si grele imagini aici...ar fi pacat sa se sfarseasca totul, cu un comentariu, semntat de mine. Bine ai revenit! | |
| = coloana infinitului | carmen mihaela visalon [23.Oct.05 15:55] |
| Pasadia, Ai corectat textul...desi eu, nepriceputa cum sunt m-am gandit ca trebuia sa ramana cu l-ai postat prima oara, pentru ca avea forma colonei infinitului...o tema care nu mi se pare tocmai straina de poezia in speta. | |
| = pe o scrisoare | ramona iancu [23.Oct.05 19:05] |
| Imaginile tale imi aduc in minte bunicul ce se barbierea cu briciul si scrisul lui lin si cu caligrafie perfecta. Imi place "orizonturi bufante de marmura cu manere de bronz"... Placa de pe mormant, poate. E o scrisoare de demult pe care fiecare este bine s-o avem si s-o recitim, sa ne putem pastra radacinile, sa stim ca ei sunt bine unde sunt, ceea ce ne doresc si noua. | |
| = scrisoare de la tata | maria balan [23.Oct.05 21:32] |
| barbierit impecabil, mai neted ca niciodata, tata. 'orizonturi bufante de marmura cu manere de bronz..' si mai e o scrisoare de demult, 'un cal de arama linge sarea cuvintelor lustruindu-le moastele'.. in ce ne ramane tatal? mie...in sertarul cu poze, singurul loc in care ii mai gasesc pe ai mei, la un loc cu copilaria... 'scrisoare de demult', poem-incapere prin care se paseste usor, tacut... | |
| = Carmen, Ramona, Maria ... | Nan Florian [23.Oct.05 23:18] |
| Carmen Mihaela Visalon nu am umblat la text. Din nerabdare am tastat CTRL V de mai multe ori si m-am trezit cu textul multiplicat motiv pentru care am sters ce era in plus. Eu urmaresc cu placere comentariile tale (nu mai spun de texte) si mi se par foarte inspirate (dupa cum ai vazut Maria Balan spune acelasi lucru). Multumesc pentru comentariu si pentru acest “bine ai revenit”. Din nefericire am venit ca sa am de unde pleca. Ramona Iancu asa il vad si eu pe tata, rotunjind cu rabdare literele si neaparat cu toc si penita. Imi pare bine ca simti acest text asa cum il simt si eu. Maria Balan ce ne ramane? un ceas de buzunar, o pereche de ochelari, cateva scrisori, fotografii, ... si acel ceva, pe care cu siguranta nu am reusit sa-l redau (doar schitat) in prezentul text. Am incercat cu tarie sa pastrez un ton neutru – vreau sa cred ca am reusit. Primele variante erau cam siropoase, de neinteles pentru cineva “cu parinti in afara sertarului cu poze”. | |
| = despre manerele albe de bronz | carmen mihaela visalon [24.Oct.05 23:49] |
| de atunci timpul curge schiop ca o butelie din care s-a termintat oxigenul imbatat de adancuri scafandrul calului meu imi scrie ceva despre remediile alternative sunt tatal tau si ma pregatesc sa te nasc mi-a soptit un fior din adancuri inseminand albastru ultravioent tarana tatal meu doarme in iatacul cu gene de iarna si luna asteptandu-ma in cercul verde foc. Pasadia, Chiar daca m-am necajit putin, citindu-ti declaratia din final:"am venit ca sa am de unde pleca", iti doresc sa-ti fie bine acolo, unde te vei duce. In ceea ce priveste coloana infinitului, mi-am dat seama ca din graba ai tiparit poezia de 2 ori, pe aceiasi pagina. Cand m-am gandit sa te atentionez, mi-a aparut in fata ochilor monumentul lui Brancusi. Am zis, iata, cum mai sculpteaza Nan cu dalta tastaturii. Iti dai seama ca, nu mica mi-a fost mirarea/(dezamagirea) sa vad ca ai corectat... Nu spun ca decizia ta nu a fost inteleapta... Stii? Cred ca tatal tau a primit scrisoarea de la tine. si se odihneste in pace. Sa-i fie tarana usoara. P.S.: iertare pentru partea mult prea personala din comm & multumiri si iertare ca nu ti-am raspunns, pe pagina mea. Cu cele mai bune si mai sincere ganduri, | |
| = multumesc | Nan Florian [29.Oct.05 21:54] |
| Carmen Mihaela multumesc pentru textul tau plin de sensibilitate si prietenie. | |