Comentariile membrilor:

=  foarte urat	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
mie nu mi-a placut. nici macar inversiunea din final. iguanele si pasul ala prea-s cazute asa de nicaieri si-s prea statice. nu se leaga nici la figurat nici la propriu cu nimic. ce mi-a placut a fost zmeul de nisip desirat de copil. pe chestia asta as scrie o alta poezie. dar in rest nu mi-a placut deloc; suna si cam personal ce-i drept.
=  Claudiu Tosa, iata cateva chei de lectura. Succes	carmen mihaela visalon [22.Oct.05 22:17]
“Viata e cruda si moartea e esecul nostru inevitabil." Sincera sa fiu, nici mie nu mi-a placut tonul comentariul tau, chiar daca o parte din poeziile pe care le scrii dovedesc ca esti si sensibil si talentat. Poate, in cazul in speta, ai dreptate, poate am eu dreptate atunci cand consider poezia acesta o reusita. Suna cam personal. Ce-i drept, nu ti-as fi raspuns atat de repede daca, nu as fi considerat commul un atac la distinsa aut(oare):))). Inainte sa dam cu pietre, sa ne amintim impreuna totul despre familia iguanelor, cu care John Huston a obtinut un glob de aur in 1964, despre care Solomon pomeneste in pildele sale 23-31/32: "Nu te uita la vin cind curge ros si face margaritare in pahar; el aluneca usor,32dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilisc", animale care care, datorita greutatii lor reduse atunci cand "intra in apa, ating o acceleratie foarte mare, ce le permite sa parcurga, in alergare, distante considerabile", inainte de a se scufunda. Pentru ca nu ai pomenit nimic de lavanda pe roua, presupun ca ai reusit sa intelegi despre ce este vorba.Cel ce pleaca in adancuri este subiectul misterelor egiptene. Il vei intalni si tu, undeva, candva, cand vei aprofunda, prin lecturi serioase: “Itinerarul Sufletului in Tinuturile Tainice”. In final, nu este vorba de o inversiune, ci de o afirmatie sugerata de semnatarii textelor din PATERIC: cel care plange in lumea acesta a iluziei, cel care are curajul sa se lupte pana la capat cu ingerul cazut-"care nu are ultimul cuvant"-se va bucura de imparatia lui Dumnezeu. Banuiala ca acolo se mai si rade, imi apartine.S-ar putea sa fie o ispita. Daca ma gandesc mai bine, ingerii zambesc nu se hohotesc. Voi modifica finalul. Multumiri pentru atentionare. Astept poezia despre copilul care desira un zmeu de nisip. M-ar bucura sa fie cu dedicatie. Si daca tot ti-am deslusit aproape "thot", hai sa-ti vorbesc si despre titlu: "Pentru ca taina nelegiurii se si lucreaza pina cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte" –Epistola a 2-a catrer Tesaloniceni, 2-7 P.S.1: Daca ai fi zis, despre poezia mea, doar URAT, ma faceam foc si para. Foarte urat, mi-a stins mania.Claudiu, ce te faci daca ai dat cu piatra pentru ca nu ai fost in stare sa intelegi??? P.S 2: Ce ma face eu daca ai tu dreptate si textul este foarte urat??? (Raspuns la PS 2- voi face altul mai trainic si mai frumos:))). Toate gandurile bune,
=  inofensiv	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
iau o pauza de o luna la comentat. poate starea 'din prezent' afecteaza tonul comentariilor, daca e asa imi cer scuze. ce pot sa am cu tine/autoarea, n-am nimic. sau poate o sa iau o pauza mai lunga.
=  Acum privim în ghicitură	Daniela Pall [23.Oct.05 09:07]
Acum privim în ghicitură și totuși nu ne pierdem speranța că va veni acea vreme cînd nadirul ăși va limpezi apele, acea vreme de la urmă cînd vom (su)rîde în adevăr. ...dinspre apus vin ape tulburi un copil strică jocul de cuburi și-n locul acela rămase pustiu. Un lirism profund străbate ca o linie de fosfor la capătul nopții, luminînd mesajul altminteri atît de dureros al acestor versuri.Tulburător! Claudiu, Claudiu, copilaș teribil, de care parte vei arunca tu luna ? Cu siguranță că pe partea bună, astfel încît echilibrul universului să nu se strice totuși. Nu fugi și nu te-ascunde că de tine nu ai cum. Și-apoi cine ar avea de suferit? Noi toți care te iubim așa cum ești, talentat și teribil.
=  e frumoasa vremea pe langa leagan de nisip?	Gabriela Pierre Dragomir [23.Oct.05 09:09]
"un copil deșiră un zmeu de nisip nu, el nu are ultimul cuvânt" las un semn si revin... deja mi s-au inclestat cuvintele... de atata inocenta pe aici... si cat adevar rostit "de-a lungul iguanelor pasul lasă urme de lavandă pe rouă" hergotarapia ingurgitata de iguana si apoi arepas de lavanda e totul movimento non ti muovere asa ca... cine nu poate respira roua de lavanda... nu s-au inventat aerosoli speciali pentru alte... situsuri ale versurilor... relaxarea se respira se atinge cu pupila si cu buza versului din vers si ghiers... ah cate simboluri iar ma iei cu Eliade... daca se intoarce roata iar pamant... "mama pamant" atat Pierre
=  frumos:)	Lory Cristea [23.Oct.05 09:47]
,,de-a lungul iguanelor pasul lasă urme de lavandă pe rouă cel ce plecă în mare răsare tăcut din adâncuri linie de fofor la capătul nopții`` ..mi-a placut, ce sa fac?:)..cred ca ai o micutza greseala de typo(fosfor poate?)... poemul e frumos si finalul m-a cucerit de-a dreptul. drag - Lory
=  Claudiu,unde-s doua puterea creste	carmen mihaela visalon [23.Oct.05 13:28]
“Simbol al opozitiei, al conflictului al rasfrangerii,acest numar reprezinta echilibru realizat sau amenintari latente”, spune dictionarul de simboluri. Doua, insa, reprezinta cu mult mai mult, rezolvarea conflictului prin armoniile nascute de luna. Multiplicarea puterii indemnului puterii de ramane. alaturi de noi. Imi permit sa o citez pe Daniela: “Claudiu, Claudiu, POET teribil, de care parte vei arunca tu luna ? Cu siguranță că pe partea bună, astfel încît echilibrul universului să nu se strice totuși. Nu fugi și nu te-ascunde că de tine nu ai cum. Și-apoi cine ar avea de suferit? Noi toți care te iubim așa cum ești, talentat și teribil.” Daca nu e marti, nu e belgia, e agonia de duminica, paloma cu ram de maslin. Ma faceam de ras cu finalul acela, noroc ca a trecut pe strada mea omul cu luna in brate. Astept poezia si inca o data multumiri. Scuze doamnelor ca am raspuns mai intai domnului, dar...
=  Presentiment, heart of matter	carmen mihaela visalon [23.Oct.05 14:32]
Daniela, Daniela, Daniela Ar trebui sa tac si sa aprind o lumina pentru un sufletul sensibil, care PRESIMTE dincolo de cuvant, cat de mult s-a apropiat vremea CUVANTULUI. Dar…am sa-ti raspund citand-o, usor modificat pe Gabriela Pierre: "de multe ori poate ca e greu sa recunoastem ca versurile sunt amprentele lor ale celorlalti poeti prin noi" In cazul de fata mie nu-mi este greu de loc sa recunosc ca poezia acesta este o replica la versurile tale si ale Elei. http://www.agonia.net/index.php/poetry/146375/index.html http://www.agonia.net/index.php/personals/146761/index.html cat despre: ...dinspre apus vin ape tulburi un copil strică jocul de cuburi și-n locul acela rămase pustiu de vresurile ma duc cu gandul la indianul care spunea: "acum ca fac cunoscute aceste profetii, daca as fi roman de origine probabil ca as fi acuzat de partinire nationala, iar daca as fi de ginta Latina, as putea sa judec subiectiv, dar eu sunt indian, ma numesc Sundar Singh si va spun voua ca se apropie timpul noului Ierisalim”* *Din lipsa de timp am modificat citatul, dar marturii ale misticilor, din toate timpurile, privind misiunea Romaniei de a reda viata spirituala a Terrei se pot gasi cu usurinata si-n publicate si pe net. Acum, imi vin in minte scrierile sfintei Virginia, chiar daca fenomenul Pucioasa a fost contestat de purtatorii de cuvant ai Bisericii Ortodoxe Romane si cartile profesorului ortodox Contstantin Dogaru, din care ti-as recomanda sa citesti Duhul Sfant in Romania, dar nu numai... p.s:Commul Gabrielei la care am facut referire il gasesti in subsolul paginii: http://www.agonia.net/index.php/personals/147006/index.html Onorata de revedere. P.S. (off topic): Vezi ca ai intarziat la lansarea in larg a flotei condusa de Sandra:)))
=  Mulțumesc, Carmen	Daniela Pall [23.Oct.05 17:31]
Merci, Carmen. Cam tîrziu, ca de obicei, dar pînă la urmă tot am ajuns să prind flota, nu chiar de la lansare, dar totuși, nu atît de departe încît să nu o zăresc măcar și să o salut.Da, cred că este o flotă destul de puternică, cît pentru o cruciadă și ceva.La commul Gabrielei încă mai lucrez - pardon, lecturez - merci încă o dată. Și merci pentru tot ceea ce îmi oferi, daruri la care eu nici nu speram.Curată piraterie dle!
=  Lory, Horus fie cu tine!	carmen mihaela visalon [23.Oct.05 22:08]
Lory, Copil frumos si talenat, cum vezi tu mai bine ca cel plecat, renascand mereu din adancuri. Multumesc pentru pentru ca mi-ai amitit de "S"-ul acela. Ce sa fac, mi-a fost foame de-o felie de ra. Asa sunt noi dacii, poftim la inceputuri luminoase. Te mai astept la o felie de lumina. Sa-ti fie diminetile parfumate cu lavanda cuvantului.
=  erata	carmen mihaela visalon [23.Oct.05 22:09]
asa suntem nu asa sunt
=  psihanaliza... si cosmosul din noi	Gabriela Pierre Dragomir [24.Oct.05 09:34]
"...dinspre apus vin ape tulburi un copil strică jocul de cuburi și-n locul acela rămase pustiu" draga Carmen... aici este prihanaliza curata da Ela este evident aici il citeaza chiar pe Freud in versuri ... ceva de genul traumele copilariei se reflecta mai mult decat putem constientiza de multe ori si... ne aduc apoi in stadiul de pustiul azur cum il mai numea cineva de aici... si numai copilaria si trecutul care nu tace de cate ori vrem noi... teleportarea in cosmarul vietii se face si inconstient de aceea nu avem de facut decat sa mergem mai departe si ... sa stergem cu putin efort intunericul... melanoterapie, cromoterapie, hergoterapie... artoterapie... multe sunt o gramada de ocazii... apoi eu "de multe ori poate ca e greu sa recunoastem ca versurile sunt amprentele lor ale celorlalti poeti prin noi" normal ca ma ispira ELA SI TU si cati si mai cati dar nu sunt singura... care apoi poate recitind o poezie realizez ca zacea acel cuvant si prin filtrul meu a capatat alte conotatii... dar asa faci si tu... si multi altii... putini recunosc... iar ce scrii tu nu esti atat de explicita ... si cum calatorim prin toate religiile aproape... "acum ca fac cunoscute aceste profetii, daca as fi roman de origine probabil ca as fi acuzat de partinire nationala, iar daca as fi de ginta Latina, as putea sa judec subiectiv, dar eu sunt indian, ma numesc Sundar Singh si va spun voua ca se apropie timpul noului Ierisalim”* aici ne iei cu alte dogme ma intorc am si eu ceva material... dar nu cred ca vom avea noi asemenea revelatii marete... sa iti scriu ce a zis Edgar Cayce si altii nu mai stiu exact si Nostradamus a prezis ceva asemanator... "un copil deșiră un zmeu de nisip" aici tu ii raspunzi Elei... ai inteles la ce se referea vezi tu o percepi mai curand decat mine mie imi da de gandit apoi... pot scrie... "nu, el nu are ultimul cuvânt "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărână"* " apropo de "NU LE AVEM" da copilul-omul nu are ultimul cuvant... si in plus daca ramane cu inima de copil ii mai deschide usa sufletului... scria undeva citez din memorie: traieste sa ii asculti lumina(of scriu altfel nu am memorat exact, scuze) apoi... cand vei muri te intalnesti cu Dumnezeu... au am inteles doar atat ca DOAR DUMNEZEU are drept de viata si de moarte asupra noastra ... nici macar noi... nu avem dreptul sa decidem noi ... apropo de cei care se sinucid... nici eu viata mea este a sa... si cand va crede ca e momentul sa plec... atunci va fi... simt si iti cere ultima rugaciune... dar EL stie daca te cheama sau nu la un ultim sau alt... INTERVIU ... cu viata sau cu moartea... se poate intampla orice oricand... de aceea eu nu cred in premonitii... sunt fobii ascunse... atatea minuni zac intr-un intreg cosmos... doar acest organism este un alt cosmos atatea costelatii si laboratoare intr-o celule apoi tesut... p.s. Carmen scuze ca am oprit com stii tu la ce poezie... iti multumesc ca mi-ai scris si eu nu trecusem acea pagina de unde era versul... eram prea ravasita... scuze sper ca nu te superi... stii ca ma flatezi cu prezenta ... pe curand, cu prietenie Pierre
=  ...cat sa te ademeneasca pe nisipuri miscatoare	Nan Florian [24.Oct.05 10:20]
Ma intreb, daca as fi obligat sa descriu aceasta poezie printr-un cuvant, ce cuvant as alege! “de-a lungul iguanelor” defineste (prin colorit, textura, dar si arhipelag, semiacvatic, etc – legatura apa-pamant) inca de la inceput, un spatiu poeziei. Cel ce pleaca in mare nuanteaza ideea de “iguana”, de legatura cu apa/ “linie de fosfor” (foc) “la capatul noptii” ca un altfel de orizont al asteptarilor, al rasaritului/ “un copil deșiră un zmeu de nisip” (vers memorabil) pulbere, elementul pamant, materie prima/ “el nu are ultimul cuvânt” la inceput a fost cuvantul/ Domnul Dumnezeu ... facerea/ ultimile 2 versuri trimitere evidenta la biblie. Cum sa nu-mi placa: “un copil deșiră un zmeu de nisip” ”linie de fosfor la capătul nopții” “de-a lungul iguanelor pasul lasă urme de lavandă pe rouă” Primele 4 versuri // urme la malul marii – nici lichid, nici solid / pleaca in mare – rasare din adancuri / linie de fosfor la capătul nopții – lumina, intuneric / un zmeu de nisip / o stare incerta, alunecoasa, inselatoare. Ultimile 4 versuri // adevarul absolut, dogma? Certitudinea? O poezie nada cat sa te ademeneasca pe nisipuri miscatoare.
=  omul nu are ultimul cuvant	carmen mihaela visalon [25.Oct.05 20:24]
Gabriela, Atunci cand un copil aude bataia luminii la poarta, el se repede sa deschida. de ce oare?, ce-i mai putin intelepti sunt cei mai cunascatori, pentru ca sunt mai apropae de Tatal. O sa-ti reproduc intr-o zi un foarte frumos text sufi.... Pasadia, Boierul tot boier...Ai dreptate, este o poezie nada, cu care mi-am propus sa prind cititorul in miscatoarele nisipuri ale luminii.Cand iti citesc commurile,mai ca-mi vine sa-mi dau un autograf...noroc, cu oglinda, pe care daca indraznesc sa o intreb: "cine scrie cel mai bine, pe agonia, imi raspunde: Virusu, XXXXX, XXXXX, XXXXYYYY, Gabriela, Pasadia,XXXX, XXXXX, XXXX, XXXXXXX, XXXXXX, XXXXX si ma trimite in sala de lectura,poate poate, invat cate ceva. cu drag si prietenie,
=  Daniela Pall, pastrez cu drag presentimentul...	carmen mihaela visalon [28.Oct.05 09:45]
Daniela, Nu stiu din ce motiv,ai stes poezia, de la care a pornit replica mea. Sper ca nu te superi ca am printat-o si o postez aici. Ar fi pacat ca al dosarului secret: http://www.agonia.net/index.php/poetry/146375/index.html, sa fie "delete". Presentiment poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Daniela Pall [aquablue] 2005-10-19 | | În adîncul pămîntului magma tresare, se frămîntă, se zbate precum șarpele boa trezit din hibernare curînd va începe sezonul de vînătoare un gînd va fi cutremur luna plină clatină ape de siliciu o luntre de papirus traversează ținutul umbrelor topindu-se-n abur, visele negre precum plînsul cocorilor din miazănoapte adastă la căpătîiul marelui somn zguduie poarta dragonul cu șapte capete-otrăvite și lanțurile toate ruginite și nu departe crește întîiul mare val...