| = Hmm | Andu Moldovean [21.Oct.05 12:33] |
| O imagine tulburatoare pe langa care se tace dar nu se trece asa, pur si simplu. Candva imi placeau paradoxurile si credeam si eu ca "nimeni nu pacatuieste voluntar", altdata incetasem sa mai cred in liberul arbitru si mai altadata intrasem in mintea mea pe poarta aceluiasi pacat. Acum chiar ca nu mai zic nimic. Bobadil. | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [21.Oct.05 16:51] |
| Aici e doar un fir, imaginea se continuă în imaginar și trăibil. Cel ce a intrat pe atâtea deschideri posibile, din șapte porți tot alege una să revină. Indiferent ce are, inimă sau iguană în loc. ;) Gracias. Ela | |
| = (2, Tes. 2,7) Misterul Nelegiuirii | carmen mihaela visalon [21.Oct.05 20:53] |
| de-a lungul iguanelor pasul lasa urme de lavanda pe roua tacut cel ce pleca in mare rasarea din adancuri linie de phosphor la capatul noptii un copil inalta un zmeu de nisip nu!, el nu are ultimul cuvant “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului”* *Gen.2:7 ___________ www.clairity.org:8080/blojsom/blog/ place/catholic/2005/05/03/Mysterium_Iniquitatis.html si daca tot ne vom aminti de mesajul de pace al celui ce-a fost papa ioan paul al II-lea, las in cosul de bambus al zilei, o farama din cuvantul sau de iubire: :“Nu există pace fără dreptate, nu există dreptate fără iertare", este un fel de decalog despre reconciliere. Scopul mesajului, declară papa, este de a trezi speranțele "că răul, acel mysterium iniquitatis, nu are ultimul cuvânt în viața omului". "Pacea adevărată, în realitate, este rod al dreptății", a declarat el. "Iertarea nu se opune sub nici o formă dreptății, deoarece nu constă în neglijarea drepturilor legitime de reparare a răului făcut". Dimpotrivă, iertarea caută "mai curând deplinătatea dreptății, conducând la acea liniște a ordinii care este mai mult decât încetarea fragilă și temporară a ostilităților, vindecând în profunzime rănile din inimile oamenilor. Dreptatea și iertarea sunt amândouă esențiale pentru o astfel de vindecare” Multumesc Ela, pentru arta cu care inobilezi clipa, alinadu-mi sufletul ka, sufletul ba… | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [21.Oct.05 21:48] |
| Cineva îți ia inima în palme și îți spune că are un triunghi albastru, în el un pătrat roșu și doisprezece petale, apoi te lasă ușor să numei câteva cercuri mici, fosforescente și ai impresia că te vezi în cohiuri de ape. E un imago, pentru a nu-i spune altfel, cu chipuri și culori diferite, depinde unde te naști și din cine. Carmen, mereu cauți acolo unde trimit mai departe. Mulțumesc. Ela | |
| = Ucenicul imaginii | Iulia Spanu [26.Oct.05 23:28] |
| Ce porți pe umeri? Sufletul si sufletul ideal. Care noapte? Lavanda iguanei Unde? In cetatea pe cale sa arda. Cate? Trei. Fara sange temeri, fara sange. Ucenicul imaginii. Unul dintre cele mai puternice texte citite in ultimul timp... | |
| = Dalba | Ela Victoria Luca [27.Oct.05 07:58] |
| Port pe umeri o inimă a lumii cu parfum de lavandă luând chip de iguană când noaptea se lasă fără de temeri în cetatea de spirit fără ziduri unde numai ucenicul are ochi pentru viață Mulțumesc, aici numai sensurile contează, mi-ar fi plăcut să pot scrie mai iscusit, însă intensitatea imaginii create este îndeajuns pentru a fi luată ca atare. Te aștept acolo unde ți-e deschisă noaptea în sidef de lume. Ela | |