| = Voila | ramona iancu [20.Oct.05 17:58] |
| M-au fascinat si intristat trairile Doamnei. Ar mai o solutie... Un arc en ciel, rasturnat peste intreaga intindere a despartirii, cu marginile tinute strans de fiecare-n maini. Imposibil sa nu se intample atunci minunea. Merci. | |
| = cantecel | Alina Livia Lazăr [20.Oct.05 18:55] |
| cunosc superba melodie prea frumoasa melodie de la sting cu acest titlu daca vei vrea, candva... :) [email protected] altfel poemul placut atmosfera distinsa si trista cumva li | |
| = o femeie cu o floare si ferestre spre luna | carmen mihaela visalon [20.Oct.05 19:32] |
| Tania, Eu nu stiu ce sa zic, asa ca il citez pe Werner Lutz: "taci il aud pe Rumi poetul persan spunind taci iubirea se explica singura" stiu insa, ce vreau sa te rog:contina sa ne (in)canti cu tablourile tale de epoca. Pana la o noua intalnire, te rog, sa-mi dai voie sa-ti mobilez pagina cu 2 tablouri furate din tara cuvantului cu parfum de luna: http://www.agonia.net/index.php/poetry/145995/index.html http://www.agonia.net/index.php/poetry/146151/index.html Multumiri, | |
| = l`arc en ciel | Tania Cozianu [20.Oct.05 19:38] |
| Minunea arcului ținut în mâini o văd petrecându-se, Ramona.. dinspre zi către noapte.. uneori abia șoptesc, de teamă să n-o tulbur, să n-o frâng între cuvinte.. și-atunci îi dau drumul în cântec, spre cer, ca unei păsări. Mulțumesc fiindcă ai știut aceasta. | |
| = They Dance Alone | Tania Cozianu [20.Oct.05 19:39] |
| Mă gândeam, Alina, că dacă vei ajunge pe aici vei zâmbi, oarecum și vei înțelege și muzica din spatele cuvintelor. Mulțumesc pentru semnul trecerii tale. Am să vin, desigur, cu drag.. :) | |
| = "Iubirea se explică singură" | Tania Cozianu [20.Oct.05 22:48] |
| Mereu undeva este o femeie cu o floare și ferestre spre lună.. neștiută, neauzită, nebănuită de nimeni, ea dansează singură, uneori așteptând.. "Iubirea se explică singură", da, Carmen.. și odată înțelegând aceasta, restul devine copleșitor, amețitor de simplu.. ... m-ai dus la sertarul cu poeziile Elei :) le citisem și eu, îmi plac așa, cu femeile acelea care seamănă cu Otilia lui Călinescu, cu doamnele Ștefanei Velisar sau ale Henriettei Yvonne Stahl.. Uneori mă rătăcesc și eu prin odăile lor cu tablouri și păpuși de porțelan, cu verandă și pian în amurg.. Zăbovesc aici o vreme să-mi caut leac și odihnă pentru ziua de mâine.. Mulțumesc de venire, Carmen. | |
| + Sans regret | Florin Hălălău [21.Oct.05 08:30] |
| Am deschis întîmplător o ușă și am descoperit o lume departe de zgomotul de afară. Distincție, într-adevăr, mister, bun gust. Cuvintele franțuzești se încadrează perfect în text și contribuie enorm la crearea atmosferei. J'ecoute, tu parles Je ne comprend pas bien La belle dame sans regret | |
| = parere | Dinis Adrian [21.Oct.05 12:03] |
| Desi nu sunt un iubitor al limbii franceze aceasta poezie m-a facut sa vad atat frumusetea poemului in sine cat si a limbii francofone. Mi-a placut tabloul despre aceasta femeie care greu poate fi conturat, desi tu ai reusit. Am remarcat imaginile care duc la un tot unitar pasarile din hartii chinezesti, inorogii care creeaza astfel un univers melancolic si naiv totodata, pentru ca totul sa se termine intr-un dans cu sufletul in brate: la valse sans regret. | |
| = pour Florin et Adrian, avec un sourire | Tania Cozianu [21.Oct.05 13:46] |
| .. Aproape că m-am fâstâcit de neașteptata dumneavoastră venire în salonul meu, domnilor. Presupun, însă, că voi fi fost în cele din urmă, o gazdă bună cât pentru une valse sans regrets.. Adrian, ai conturat cu delicatețe silueta ei, semn că pentru o clipă ai avut-o dansând dinaintea ochilor. Florin, cum să-ți vorbesc despre emoția mea la gândul că ai deschis această ușă, ai privit înăuntru, ai ascultat pianul, ai rezonat cu atmosfera pavilionului și ai zăbovit o vreme aici.. Nespus de onorantă venirea ta în odaia aceasta.. Mulțumesc vouă de trecere și de semnele lăsate. | |
| = Valsand intr-un dans de sensuri desavarsit | razvan rachieriu [21.Oct.05 13:56] |
| Patima ca “o mușcată sfielnică roșie cu gene lungi” dictează scrisoarea de dragoste în care numele iubitului încape “pe silaba de mijloc”. “Orele îi petrec umerii în cercuri albe foarte strâns până la geamăt” și se-așează greu pe “zborul fluturelui de mătase”. Își desenează gândurile umplând policrom pe șevalet constelații ,și își “pleacă fruntea pe brațe”, din care cad sumedenie de gânduri coapte. “Spre amurg își întinde mâinile până la marginea lunii” și a lumii, acolo unde există un spațiu în care “taina nu doare și strigătul nu se aude”. “Plânsul în pântecul ei moale” “udă tâmplele cu apă de trandafiri”. Valsând fără regret într-un dans de sensuri desăvârșit, poezia își etalează expresivitatea rară într-un discurs liric superb care m-a impresionat. Felicitări ! | |
| = despre patima de la marginea lumii | Tania Cozianu [21.Oct.05 18:40] |
| Ai văzut patima, Răzvan.. patima e la locul ei, cea de dincolo de silabele de mijloc, de cercurile albe și scrisorile scrise caligrafic. A rămas acolo, bine estompată între corzile pianului, între amiezele fluturelui de mătase și acea enfantillage pittoresque.. E ușor tristă, are un fel de tristețe detașată, cerebrală, desenată corect, riguros aproape.. Doar în amurg, lângă capătul lunii, când e singură, își iese din corsetul rochiei de banchet și-și danseaza valsul cu ea însăși, în patima toată.. Ai fost într-așa fel aproape... Mulțumesc, Răzvan. | |
| = elle est fascinante... | Ela Victoria Luca [21.Oct.05 18:49] |
| Am citit, am recitit acest poem-tablou, de o feminitate stendhaliană, picturală, cochetă, rafinată, într-o scriitură fină, tușă sensibilă, reflectare temperată, întoarceri din cuvinte a stărilor, portret acompaniat cu melodia pasiunii, dans în roșu, nimic nu lipsește aici pour une soirée au coeur de Paris. "nu se gândește la nimic poartă rochia de satin rouge de la ultimul banchet îl așteaptă pe cel nevenit, neștiut, nevisat și orele îi petrec umerii în cercuri albe foarte strâns până la geamăt" Nimic întrerupt în poem, e o miniatură din viața unei femei, mă duce cu gândul al atâtea romane, la atâtea poeme franțuzești, încât îmi tresar pleoapele a amintire. "Memoire de santal", ou "Passion simple" și așa mai departe: "Ea stinge pe rând candelabrele așteaptă ploaia își udă tâmplele cu apă de trandafiri umple toate paharele blanche champagne pe fundal de catifea albastră dantelă veche și arome de fleur de lys și dansează singură" Aș dori să regăsesc, Tania, pe a ta pagină acest fel de simți și de a refecta simțirile prin cuvinte dansând libere. Frumos. Sunt subiectivă, ca orice cititor, ca orice privitor, dar tare mult îmi place acum acest fel al tău de a trăi feminitatea. Ela | |
| = de citit | Nicoleta Tase [21.Oct.05 18:59] |
| O poezie extrem de feminina fara sa fie suava, dulceaga, lipicioasa, ci numai profund feminina, simpla si plina. Extrem de bine alese "frantuzismele", frumoasa trecerea intre limbi cu ajutorul neologismelor. O poezie pe care ma mir ca nu o vad la recomandate si uite ca mi-e ciuda ca nu pot da stelute. | |
| = Simplement | Tania Cozianu [21.Oct.05 19:44] |
| Ela, tu ai văzut chipul femeii fără noapte răsfrânt în apele oglinzii venețiene, tu știi cum își păstrează în scrinul de abanos pantofii de satin, parfumurile și brățările de argint.. Știi unde să găsesti cheia frumuseții atâtor lucruri care preschimbă orice femeie în cea mai minunată făptură în ochii unui bărbat. Tu spuneai, Ela: "părăsește-mă seara atunci când nu veneai niciodată voi putea închide fereastra fără să ascult șoapta singurătății fără măcar să aprind luminile în acea încăpere unde nu ai putut ajunge vreodată întreg", ... așadar, Știi, ai Văzut balansul nopților, ai Auzit melodia palmelor și ai dansat desculță.. Toate femeile acestea, Ela, într-aceeași atingere efemeră a pierderii în celălalt.. Cette belle dame mystérieux et tendre, doux et calme.. Mi-e prețioasă simțirea aceasta a ta.. Mulțumesc, Ela. | |
| = neslusita deslusire | Anni- Lorei Mainka [21.Oct.05 19:54] |
| o plasa de paianjen - rezistenta la site - asa le-am simtit versurile tale....placut, apropiat , un sentiment ca mergi pe virfuri prin sufletul altuia .... | |
| = qu`elle est belle... | Tania Cozianu [21.Oct.05 20:20] |
| Nicoleta, Anni-Lorei ... am așa, cu-adevărat sentimentul că trebuie să merg pe vârfuri.. atmosfera toată ce-ați desenat-o în jurul acestor versuri aduce atâtea culori și-atâta muzică încât îmi vine să respir foarte încet, să vorbesc în șoaptă, de teamă să nu mi se pară, să nu destram vraja.. :) Ați însuflețit și luminat camera acestei poezii.. Mulțumesc vouă.. | |
| = Florin | Tania Cozianu [21.Oct.05 23:45] |
| The beautiful lady with no regrets In an interview for the Mercury Falling tourbook Sting said "There is a poem by Keates called 'La Belle Dame Sans Merci' which is vaguely the inspiration for the song. "La Belle Dame Sans Merci" by John Keats was originally sent in a letter to George and Georgiana Keats on April 28, 1819. http://users.sisna.com/clio95/labelledame.html .... "And there I dream'd - Ah! woe betide! The latest dream I ever dream'd On the cold hill side." Îți mulțumesc încă o dată, Florin.. | |
| = epilog | Tania Cozianu [21.Oct.05 23:46] |
| Cette belle dame mystérieuse et tendre, douce et calme.. și toate gândurile mele bune vouă, celor care ați trecut pe aici. | |