| + dincolo de noi lumina lumânării ca o harpă | Maria Prochipiuc [17.Oct.05 11:58] |
e greu să-ți descriu, îmi spunea. apoi împărțea cărțile de joc, împingând cârduri de somoni împotriva curentului. - e o formă care parcă începe să defineacă conturul portretului tău, te știam altfel, dar nici acestă formă nu te dezavantajează, îmi place, am exersat și eu în ea, îți dă acea stare de curiozitate să descoperi lumea de dincolo de cuvinte. Excepțională este sugestia picturală: moartea se întindea ca o pată de igrasie pe un perete alb. prinsă în capcana câmpului magnetic, crestată cuneiform în câte o lichefiere gălbuie sau baricadată în înclinații firești. Există aici o incifrare a semnificațiilor, trebuie să cauți să pătruzi ermetismul frazelor vers: și spațiul se deschidea în așchii țepene. o aromă de cărți vechi rasucindu-se în broască ne călea singurătatea, ornată cu trofee. Încerc să fac acorduri între cuvinte, din răsucirea gândului, unde în altă parte decât în matricea verbului? Tu dărui sclipiri sau adâncimi: El lăsa din mână roata grea, înregistrată sub un număr de inventar. statornicea între noi un soi de sfială comună, cu mâner de argint. în zile cu soț purta la cingătoare un exemplar din specia romanticilor. în celelalte un ghem de femeie bizară. Nu știu dacă asta va fi formula la care te vei opri, mai ales că un sigur vers poate fi scris în alte două, trei feluri, depinde de felul de intonare a frazei poetice: nici un strigăt, dincolo de noi lumina lumânării ca o harpă. Introducerea semnelor de punctuație dă o altă nunță, îți dă senzația plinului... | |
| = Maria :) | Florin Andor [17.Oct.05 19:19] |
| ... uneori doar fluturăm mâinile, pentru a defini stări de spirit(nenumite) ... poate ne reîntoarcem o singură dată cu tot limbajul, păstrător de imagini despre celălalt ... n-am cunoscut niciodată cu adevărat răspunsul bun, poate de aceea vin mai mereu și descriu, trăgându-mă afară din mânecă ... mulțumesc frumos de nuanțe personale și trecere, la bună veghere :) | |