| = "intre timp"... | silvia caloianu [14.Oct.05 19:27] |
| se presupune ca planeta pe care v-ati retras e departe de timp, de intamplari, care au ramas acolo, pe pamant...va plictiseati, oare? micul print nu se plictisea de aceesi roza, de care ii placea sa ingrijeasca, de acelasi apus, pentru care trebuia sa isi miste scaunul, din cand in cand, cate putin... ah!, unde m-a dus poezia ta... eu as fi zis "planeta noastra" sau as fi folosit alt determinativ, am impresia ca se cere... | |
| = sa-ncepem cu o planeta ocru | maria balan [14.Oct.05 20:29] |
| poate ca ar fi fost nevoie de un subtitlu...'onirice' pentru ca asta-i adevarul, poezia incepuse in vis. apoi gandul m-a dus la adam si eva, izgonitii. ce-am fi fost, cum am fi fost daca Femeia si Barbatul n-ar fi pastrat memoria Edenului? cum si-ar fi modelat universul? femeia si barbatul, creatori...ideea nu e noua, poate 'scenografia' putin surprinzatoare... | |
| = ... | silvia caloianu [14.Oct.05 21:38] |
| asa si trebuie: sa fie surprinzatoare, precum zici, scenografia, cu atat mai incitanta e poezia, cu cat avem in ea mai mult spatiu interpretativ, nu? | |
| = între două proiecte de univers | carmen mihaela visalon [15.Oct.05 00:46] |
| provizorie si perfecta pentru tinuta casual a Mariei planeta ascunsa-n adancuri aud ghera-i de foc din tocul de sepia intre proiectul iubire si proiectul Iubire marturisind toamnei cumintenia pamantului in asteptarea celui ce urca treptele de la ocru marin la alb-astru de luna pe scarile echer se presupun întâmplări minunate precum slefuirea oglinzii in oglinzi Maria, Visul pornit de tine... m-a dus cu gandul la lectica lui Solomon, sau mai precis la un spatiu sacru in care totul se petrece dupa ce spectatorii au plecat...la lumina lumanarilor (de castan)...cand sufletul isi numara talantii inmultiti in timpul "reprezentatie" de pe planeta de tina. | |
| = erata | carmen mihaela visalon [15.Oct.05 00:47] |
| ghearei si reprezentatiei... | |
| = da, carmen... | maria balan [15.Oct.05 08:47] |
| "sufletul isi numara talantii".... mai departe, dincolo de vis ar fi fost chemarea..'vino, sa facem o lume cu mainile si puterile noastre, dupa chipul si asemanarea noastra...' da,carmen, despre asta era vorba | |
| = cu iz de real | Nan Florian [29.Oct.05 23:24] |
| O poveste pentru copilul-adult. Spusa in soapta pe sub pleoape, cu iz de real, o alta realitate "provizorie și perfectă ... aici ca și pe pământ mai întâi am tresărit la pașii tăi". Un text Maria Balan. Am citit "epidemii de octombrie" si am ramas cu impresia ca pregateste "atmosfera" pentru "straina spunea ceva despre ...", text (straina ...) pe care nu indraznesc sa-l comentez. | |
| = Nan Florian | maria balan [30.Oct.05 16:53] |
| ....daca ai fi spus adultul-copil n-ar mai fi fost la fel de bine:). Printre putinele impertinente pe care mi le permit in calitatea oficiala de adult ar fi aceasta mare grija fata de copilul cu care am ramas 'povara' in suflet. din cand in cand el, copilul, incepe sa tese povesti cu care sa ma adoarma...sau nu. iti multumesc. | |