| = vasile | Geta Adam [12.Oct.05 13:43] |
| modifica: arpipile / dansesze / ingara / ochielari apoi, ma bucur de revenire. revin asupra poemului. | |
| = Vasile | Geta Adam [12.Oct.05 13:52] |
| Titlu inspirat. Poem cuminte. In rest, cautari. Aceleasi de pana acum. Doar desenate altfel. O nostalgie exprimata in aproape fiecare suflare. Dupa aripile pasarilor, dupa zbor. Sa fie zborul de-a binelea intrerupt, altfel la ce devorarea carnii ? cu prastia nu se trage, sa fie acolo gandul ca desenul coloanelor aeriene va readuce zborul ? din nou ai uitat sa urci pana la zbor, incurcat in oarecare scari. Apoi, hotararea pentru vazul altfel decat pana acum e una falsa, ti-ai fi pus macar niste lentile :) Apoi, m-am cam zapacit printre copaci si melci si astre si adevaruri de care sa tinem cu dintii. Si daca unul dintre aceste adevaruri este ca tu te-ai nascut azi-noapte, lasa-ma sa-ti zic prieteneste, La multi ani ! a…vezi ca mai ai un « cpacilor” pe undeva. | |
| = Cel care se indragosteste si moare nu a inteles ca trebuie sa se tina cu dintii | Dorina Munteanu [12.Oct.05 18:51] |
| Cel care se indragosteste si moare nu a inteles ca trebuie sa se tina cu dintii de adevar. Cel care se indragosteste moare...Interesant. Tatal nostru nu calca pe nimeni in picioare, din contra. Sper ca intr-o zi sa intelegi ca nu se poate nimic fara Dumnezeu. LA MULTI ANI! si sper ca revolta ta se va stinge o data cu sfarsitul anului celui rau. cu pretuire, Dor | |
| = zborul zborul in care atat am crezut ieri... | Elena Albu [12.Oct.05 17:30] |
| Ted(y), ma bucur ca scrii :) Mie imi pare un poem dureros de frumos...E greu sa comunic si celorlalti sau tie ce m-a facut sa vad sau sa simt.E un poem unitar si amplu. Asa ca zic si eu ca tine: ,,exista numai adevaruri de care sa ne tinem cu dintii acela care nu intelege aceasta se indragosteste si moare" ...de pe lumea cealalta, un ranjet :D | |
| = ... | Carla Ivanescu [13.Oct.05 11:14] |
| Ca să-ți văd poezia a trebuit să mă apuc de tăiat. Explici prea mult! Dă direcții și lasă cititorului libertatea imaginației, fă-l să se transpună în starea ta și de acolo se descurcă el. Pentru mine, doar versurile pe care le redau mai jos reprezintă poezia și nu au nevoie de comentarii. "amintiți-mi că în fiecare an ziua mea a fost într-o noapte stau pe mal și te caut în carnea răsăritului părul tău înnourat a șters aripile păsărilor și zborul, zborul în care atât am crezut ieri s-a metamorfozat în intestinele gloanțelor care întotdeauna își vor ucide sinele (un cal mort se leagănă la mal un banc de pești fosforescenți îi devorează vâslele coamei) -te iau la ochi în praștia pieptului dar nu trag- gândul că desenezi spiralate culoare aeriene îmi produce starea de bine estetic de rău etic de parcă marea și-ar fi lepădat rochiile violet și ar fi început să danseze mutul meu cântec (mi-am uitat picioarele în scări și tălpile mele strălucesc în pântecul peștilor -un nod marin) dezmățul valurilor umple faleza în gară se-aude ultimul orient-express în acest final de sezon plouă mai des vânzătorii ambulanți sunt mai puțin romantici cu îndoiala crescândă mă hotărăsc îmi cumpăr o ramă de ochelari nu a venit timpul clasei întâi elegant dezbrăcat în frunzele marilor case de modă – funebra -iau prima ramă întâlnită și îmi înnod cravata- nu mi-au plăcut inelele niciodată – sunt goale și reci prefer amintirile copacilor prefer muntele și marea pădurii acolo fluturii mor de nostalgie e vremea rugăciunii îmi țin palmele sub genunchi ochi de melc îmi calcă tatăl nostru imaginile în picioare sinele-glonț a ucis în mine prima pasăre toamna așa am aflat că exiști m-am urcat în ramurile tale și m-am bucurat de sânii tăi ca un copil sentimentul că palmele mele sunt porți între lumi mă făcea să mă simt atotputernic știu că astrele se rotesc teatral de aceea nu avem nevoie de mâini – există numai adevăruri de care ne ținem cu dinții acela care nu înțelege se îndrăgostește și moare rămân cochiliile ochii privind de pe mal răsărituri descarnate drumurile pulsând în scările unui cal devorat un drum prea lung lăsați noaptea să îi închidă pleoapele și să viseze” Acum o să mai comentez câte ceva. Din a doua strofă am scos „nici el nu mai există” – cu referire la zbor, pentru că s-a metamorfozat, deci există, dar în altă formă – s-a adaptat. Versul „te iau la ochi în praștia pieptului dar nu trag” mi-a părut un moment de respiro așa că l-am marcat. Când vorbești de etic te raportezi, în general la Biblie, așa că nu mai era nevoie să precizezi „și acest clișeu biblic îmi pare brusc desuet”. Vânzătorii ambulanți au de oferit o marfă și nu aveai de ce să faci referire la ea, în general. Puteai să nominalizezi o anume marfă... Rama de ochelari pe care ți-o cumperi susține o iluzie, deci versurile „iluzia privirii susținute îmi întărește așteptarea/mințindu-mă...” nu-și au rostul aici, chiar dacă doreai să evidențiezi staticul prin așteptare. Poezia ta, deși are elemente de mișcare e statică. Când spui „îmi calcă tatăl nostru imaginile în picioare” spui și că ești revoltat. „mă rog – existaseși” nu are loc într-o strofă din care reiese că evoci. Îmi plac versurile dintre paranteze - mai colorează poezia. Eu știu că orient-express se scrie cu doi „s”. Am învățat greșit sau s-a schimbat între timp? Și încă un sfat prietenesc și te las în pace: scrie cu caractere românești. | |