Comentariile membrilor:

=  Ochi de tigru .. Ochi de timp	Erika (Eugenia) Keller [05.Oct.05 21:40]
femeia se ascunde în casa de ceață, termometrul timpului ei si al lui, timpul nu iartă și vede tot, e o valoare de sentiment în ochii femeilor si nu doar, aparent credem ca trece mai repede pentru unii sau prea incet pentru altii când el de fapt trece si rectifica totul "secundele-nvăluie mătasea cenușie a chipului ei din oglinda mată când a plecat a închis ușa fără un ochi"
=  ochiul de tigru pândește	ioana cheregi crișan [05.Oct.05 22:35]
e un poem care mă cuprinde între cele două planuri antagoniste. pe de o parte timpul ambiguu al iubirii, pe de alta acuitatea viguroasă a unei pânde. două noțiuni temporale poetice de care uzez și eu poate prea des. trec mereu cu plăcere pe la tine. ioana.
=  canale tainice	Mihai Alexis Știrbey [05.Oct.05 23:37]
E dovada de acceptare a universului poate damnat poate nu. Ritmuri combinate. Vorbe. Extinzi prin suburbii si periferi sfera de cuprindere a liricii.
=  Erika, Ioana, Mihai	Ela Victoria Luca [06.Oct.05 00:26]
Erika, aproape timp, aproape fără contur o casă, planurile se suprapun, personajele sunt ceea ce ar fi putut fi. Și, da, o anume valoare dă ochiul sentimentului, aici sentimentul se ascunde în colțul rupt din pământ. Mulțumesc, când e timpul fi-va vizibilă trecerea. Ioana, antagonia apare în multe din ceea ce am scris, nu mă refer acum la ce scriu neapărat aici pe site. În aceste versuri apar planuri temporale, scene ce se pot între-vedea, singurul cel care face posibilă o legătură fiind ochiul. Orb sau nu, al femeii, al tigurului. Și aici e un tigru alb, cel care veghează, cel tămăduitor, cel ce are forță și călăuzește. Femeia e doar apariția dătătoare de sens. Mă voi gândi și eu să mai risipesc din antagonii, a-ritmii și a-sincronii. Regăsirea prin poeme este de netăgăduit, căci, știi, "îmi plac poemele tale". Mihai, bun venit, și chiar este bun venitul. Este o acceptare, da, a unui univers, și realmente o extindere a liricului în clar-obscurul lucrurilor și ființelor, acolo unde nu doar simbolizăm, ci și încercăm, prin conștientizarea trăirilor, limitele experiențelor primite cumva, într-o anume temporalitate invizibilă. Mulțumesc și trebuie să îți recunosc și că am citit ce ai scris în pagina ta, nu doar de timp. Ela
=  Elegant si puternic, ochiul asta de tigru.	carmen mihaela visalon [06.Oct.05 00:38]
Ela, Sincera sa fiu, ochiul de tigru nu este preferatul meu, tigrul da, indiferent ca o poarta sau nu in spinare pe Shakti. Dar, nu simbolul intunericului, din care izvoraste lumina, ma face pe mine sa nu dorm, ci poezia ta, care m-a fermecat de la prima strofa in care eu am vizualizat un ou infasurand in albumina misterului, eterna poveste: "femeia se-ascundea în casa de ceață/răsfira absența lumii prin camera ovală/în linii prelungi/până ce i se-mpânzeau mâinile/în iedera moirelor/intrând prin visul orbului". Prezenta parcerelor si a mayei, de la sfarsitul primei stofe, apasa pe atatea clape ca-mi vine sa scriu un eseu in replica. Nu o voi face. Ma grabesc pe urmele tigrului care ti-a lasat in oglinda tamaduitorul sau ochi, poate ma aleg si eu cu o piatra tamaduitoare. Cu drag si multumiri.
=  Ochi de tigru	Magdalena Dale [06.Oct.05 11:09]
Ochi de tigru, piatră semiprețioasă, în a cărui oval luminos, central, cu linii prelungi ce îl desparte de partea întunecată din margini de culoarea pământului, se poate ascunde sufletul însetat de un strop de soare ascuns în piatră. tigrul îi veghea încă nopțile ostenite își amintea cum lăsase focul sub ruinele umbrelor Oglinda mată mie îmi sugerează timpul prezent în care uneori nu ne mai putem oglindi pentru că nu ne regăsim.
=  Carmen, Magdalena	Ela Victoria Luca [06.Oct.05 15:16]
Carmen, elegant, maiestuos, purtând femeia spre alte sfere ale spiritului, el, tigrul, cel ce veghează, nu cel feroce, din alte filosofii. Tu ai luat sensul dat de mine, îndeosebi din prima strofă, presimt de ce, și nu doar fiindcă acolo e cheia, cea purtată de parce, acolo e Maya. Îbțeleg că nu vei scrie un eseu, te invit să scrii gânduri, sau să facem un colaj împreună. Nici eu nu aș scrie eseu despre asta. :) Alege piatra tămăduitoare dată doar de un anume om. Mulțumesc. Magdalena, da, e și o piatră cu acest nume, care paortă soarele în ea și care se spune că protejează de duhuri rele. Aici e un fel de poveste cu personaje neîntâmplătoare, a timpurilor intersectabile, convergente, spirale adunate într-un punct. Da, oglinda mată era în prezent, acum depinde ce anume înseamnă prezentul acesta. :) Mulțumesc, des-cifrarea ta mă inspiră uneori, îmi deschide alte fire de gânduri. Te mai aștept. Ela
=  mister	Adina Batîr [06.Oct.05 15:20]
Interesanta aceasta atmosfera intre patru pereti, o invaluire in misterul elementelor primordiale. E aici o energie care atrage prin inefabil. Bariera dintre lumi si timpuri e oglinda, ea e cea care face trecerea de la real la mistic si vraja. .. si ce poate fi mai potrivit decat poza aceasta realizata de Dana Stefan...
=  A-din-a	Ela Victoria Luca [06.Oct.05 22:05]
E o cameră fără pereți, e ca și cum s-ar contura numai fire de ceață prin care ochiul se distinge ca unic purtător de lumi. Da, oglinda, așa cum o descrii tu, spre a mai adăuga o lume, a celor ce nu se reflectă. Fotografia de tine alăturată și creată de Linea este un dar fără cuvinte, care mă face să privesc doar cu un singur ochi, celălalt, cel ce nu se închide. Mulțumesc. Ela
=  semn	Daniel Dinescu [07.Oct.05 00:44]
Place si la mine, ma cam sacaie, insa, timpul verbelor, nu imi suna bine. Te pupic, D.D.
=  Daniel	Ela Victoria Luca [07.Oct.05 09:41]
Daniel, mi-ai dat o idee, deși îmi pare rău de multe ori că pentru unele verbe sună imperfectul neplăcut în română. Și mai ales că aici în poezie e necesar acets timp. ;) Citind și la prezent, e interesant cum se schimbă un pic planul și ritmul. Mulțumesc Ela