| = înotând ditai fluviul | Corneliu Traian Atanasiu [05.Oct.05 09:26] |
| Aici îți zic eu bine-ai venit. Ai un stil alert și picant, o observație agilă și iute în evaluări. Totul prinde culoarea unei atitudini fin nuanțate și pertinente. Și menține vie curiozitatea cititorului. Îmi place să călătoresc cu tine prin spații unde n-am fost niciodată. | |
| = Delicios | LEAHU IONUT FLORIN [05.Oct.05 21:32] |
| am savurat textul tau pe nerasuflate, fara sa ma gandesc (cum se intampla de obicei cu textele lungi) ca nu se mai termina! am vazut mult mai multa poezie in proza aceasta decat in poezia ta. acolo am gasit cateva sclipiri dar erau inabusite de stangacia din restul textului. aici, din contra este superb este unul din acele texte care te incita sa le citesti pana la capat desi au un subiect banal. desigur ca nu-mi pasa mie de domnul "foarte mare si foarte negru" si "nici de doamna "roscata de o frumusete obosita". nu au facut nimic special, dar modul in care ai observat detaliile si plasticitatea limbajului sunt cele care m-au interesat si acesta este detaliul care face diferenta intre un talent si un surogat de scritor. esti superba in proza si cu asemenea spontaneitate in limbaj sunt sigur ca ai fi si o poeta buna dar iti mai trebuie exercitiu. si iti dau un sfat: o poezie proprie trebuie sa o citesti de mai multe ori. chiar daca oai invatat-o pe de rost mai citeste-o o data. cand o recitesti iti vei da seama mai bine ce nu este potrivit si oricat de greu ti-ar veni, nu ezita sa inlaturi ceea ce ti se pare ca scartaie, altfel risti , asa cum am spus la inceput, sa inabusi sclipirile cu stangacia restului. al doilea sfat si poate cel mai important lucru pentru un poet: incearca sa sugerezi mai mult. nu da totul mura in gura. lasa-ne sa ghicim ce vrei sa spui, nedumereste-ne , lasa chiar loc pentru mai multe interpretari. eu cred ca ai totusi stofa de poet, doar ca inca nu ai descoperit-o. cu vointa sunt sigur ca vei reusi. | |
| = abonat | Sonea Roxana-Crina [05.Oct.05 22:45] |
| Intr-adevar, puterea detaliului da o savoare nemaipomenita. E o incantare sa te citesc. Totusi, am ramas cumplit de descumpanita, ca atunci cand a murit Jack Dawson in Totanic. Ce s-a intamplat intre domnul foarte mare, foarte negru si doamna roscata, bronzata si un ras senzual? L-a incomodat in somn? Am ramas atarnata de aripile avionului si nu pot sa cobor, i have unfinished business here! Te felicit, acelasi stil, atentie, umor, detaliu dozat bine (si trebuie sa-i cumpar rechizite, incepe clasa 1), linia naratiunii liniara, usor de urmarit. O lectura placuta. | |
| = Unfinished as it is... | Lorena Stoica [06.Oct.05 11:46] |
| Din pacate nici eu nu sunt in masura sa aflu cum si-au finalizat cei doi povestea de calatorie. Am ratat iremediabil momentul - presupunand ca l-as fi putut surprinde printre scaune... Cat despre poezie... e accidentala si absolut deloc cultivata (dupa cum corect ai observat, Florin). Cand nu am timp sa ma astern la proza, bag niste rime care vin aproape singure si cam asa si raman. Fiorul ala eliptic al exprimarii metaforice imi e strain, din pacate. Dar nici nu ma roade, sa fiu sincera (si cred ca si asta reiese din versuri). Las in seama cunoscatorilor... | |