| = "lumina se usca de la sine, altfel" | Ela Victoria Luca [04.Oct.05 11:55] |
| "poeziile trebuiesc tratate cu atenție. tu știi cum își poartă, legat în cosițe, dorul de sfințenie. tu mai știi." Voi încerca să nu uit. Cineva va fi mereu aici, în trecere, să îmi amintească. Un vis. Sau altfel de realitate. Trecerile. Și tăcerile. "îți simțeam pe limbă căința, interzisă și ea ca o renunțare. e doar o jumătate a lumii, gândeam. tu îți țineai ochii într-o mare depărtare. apoi cădea frunzișul. poate am crescut prea repede și am ajuns a disprețui lumea iar locul nu mi-l găseam în nici o carte." Închid orice carte. Deschid doar încă o sferă dinspre care vin altfel literele. Sau poate nici nu se numesc așa. Ani de dor, de sfințenie. Ela | |
| = "să fi fost clopotul de vină. nu știu." | ioana cheregi crișan [04.Oct.05 13:47] |
| tu arunci câteva semne în aer. eu le prind cu privirea și le citesc în cădere. cam asta simt când îți citesc poemele. chiar dacă spuneai numai atât: "inimile stăteau în genunchi în fața sufletelor. nimeni mai vulnerabil decât sinele, scris la două rânduri." și tot era un poem. | |
| = Ela, Ioana :) | Florin Andor [04.Oct.05 15:06] |
| Ela, ... știu că vei fi mereu aici, cu o plecare sau revenire, dar ai grijă la sfere (să o găsești pe cea potrivită) ... ar putea fi orice, cuvânt sau nume, depinde ce vise sunt cele în care trăiești ... mulțumesc frumos de trecere și suflet aproape, la bună veghere :) Ioana, ... în fiecare dimineață cineva îmi fură visele și de aceea când mi se cere un sfat nu am de unde să-l dau ... am văzut cum oamenii au învățat să trăiască pictați pe hârtie, într-o amplificare a sinelui, și se nășteau gânduri de alungare a prietenului ... tu ești mereu aproape ca să înțelegi doar o parte din mine și asta mă bucură și întristează deopotrivă ... mulțumesc frumos de aplecare printre cuvinte, la bună veghere :) | |