| = Nimeni! | Oriana [26.Feb.02 18:19] |
| Dumnezeu e in tine si tu esti o parte din el. E principiul universal al omniprezentei divine. Singurul lucru ce ma nedumereste in toata teoria asta e lipsa de amintiri din celelalte vieti si dimensiuni, ca si tine... Poate ca vedem si auzim doar realitatea la care am castigat nivelul de acces corespunzator... | |
| = O intrebare intr-adevar revolutionara | NegruVoda [26.Feb.02 18:35] |
| citeste "Sarmanul Dionis". nu spune nimeni ca nu esti, dar ce inseamna dumnezeu? Eminescu da o noua dimensiune unei teorii foarte vechi, dar ramane legat (numai legat, nu si limitat) de acea teorie. mai scrie din ceea ce ai de spus despre asta pentru ca pare ca ai destul de multe de spus. Ar fi interesant sa aflu mai multe. | |
| = intrebarea e interesanta, dar nepotrivita | MicutZu [27.Feb.02 03:07] |
| SINGURUL lucru CU ADEVARAT VOLITIV si DECISIV pe care il poate face un om singur care isi asuma rolul de deitate este SA IA (NU SI SA DEA !!) o viata (de orice fel, chiar si a sa). in aceste conditii, intrebarea ta isi pierde din valabilitate. poate ca ar trebui mai intai sa ne intrebam care sunt (care vrem sa fie?...) atributele unui dumnezeu si abia apoi sa aplicam tiparul pe fiinta umana. si ca o parere personala, esti singur numai daca vrei sa te consideri singur (situatia ta poate fi o aplicatie interesanta a pariului lui Pascal). | |
| = lipseste parca ceva... | degeaba [27.Feb.02 03:13] |
| intrebarea neantului in fata omului | |
| = Nu-i chiar așa!(pt. MicutZul) | ARSant [27.Feb.02 20:01] |
| Răspunsul tău are două mari carențe : 1. Este teoria lui Raskolinkov din "Crimă și pedeapsă" (Dostoievski), o idee adaptată. 2. Ca și Raskolnikov, nu îți dai seama de circularitatea ei : Să presupunem că ceea ce zici tu este adevărat. Atunci, fiind singura acțiune "volitivă", ea este necesară (nu neapărat suficientă) ca să caracterizezi omul. Astfel că un om, ca să fie categorisit ca Om, trebuie neapărat să fie numit "criminal" (potențial)? Mai mult, ca să devii/dovedești că ești (supra)om, trebuie neapărat să ucizi pe cineva? Iar dacă acest trebuie este valabil, atunci omorul nu mai este "volitiv"! Dacă ești revoltat asupra ideii cu omorul, am să împing raționamentul nu mai departe, ci mai adânc, clarificând faptul că un "atribut" sau o "posibilitate", în cazul nostru "acțiunea de omor", este valabil(ă), în sensul confirmării existenței sale reale, nu și potențiale, empirice, DOAR ATUNCI CÂND ESTE FOLOSIT! (decizia de a te abține de la o crimă nu este capacitatea de a o înfăptui, ci de lipsa acesteia!) | |