| = ciudat | Alina Manole [24.Sep.05 12:58] |
| "un idol ciudat ia din palma cerului ce i se oferă apoi se aruncă din adânc. doar așa. mâine o să ne putem înțelege unul pe altul." Cât de ciudat? Semne pe drumurile acelea. | |
| + "teama, o faleză înaltă" | ioana cheregi crișan [24.Sep.05 13:45] |
| Florin, în ultimul timp te citesc încercând să trec dincolo de cuvinte așa cum mi-ai spus. sunt percepții care dezvăluie cele mai nebănuite vibrații. uite de exemplu aici tu spui:"oamenii au învățat să se înghesuie în idile strâmte detestând ocolișurile." dar eu te continui înainte ca tu să rostești ceva despre teamă și despre singurătate despre Dumnezeu sau despre oamenii care s-au obișnuit să doarmă cu vulpile, eu te continui spunând că și noi cădem unul din celălalt pornind de bunăvoie spre însingurări pe căi atât de ascunse încât lumea ne pare un ghem din care Dumnezeu ne țese soarta trecându-ne numele cu firul roșu al păcatului neîmplinit. îmi plac aceste poeme ale tale care mă provoacă. finalul este de mare impact, deși domolește printr-o promisiune întregul poem. te felicit! mai trec. știi... | |
| = ocolișuri | maior alexandra [24.Sep.05 16:17] |
| "oamenii au învățat să se înghesuie în idile strâmte detestând ocolișurile"asta ar putea sa insemne lipsa de comunicare dintre oameni, ideea ca "idilele stramte" sunt mai simple decat "ocolisurile" care uneori sunt atat de lungi incat ne plictisim sa mai cautam ceva ce intarzie sa apara. am remarcat expresivitatea textului, abundent in figuri de stil; frumos acest text! cu bine, | |
| = ocolișurile... | maior alexandra [24.Sep.05 16:18] |
| "oamenii au învățat să se înghesuie în idile strâmte detestând ocolișurile" asta ar putea sa insemne lipsa de comunicare dintre oameni.ei prefera "idilele stramte", mai simple, decat "ocolisurile" care uneori sunt atat de lungi, incat oamenii se pot plictisi sa astepte la nesfarsit ceva ce intarzie sa apara, acel "ceva" pentru care ei lupta. citind acest text, am renarcat expresivitatea lui, abundent in frumoasele figuri de stil. mi-a placut! cu bine, | |
| = "binevenit nerostitul cuvânt, privire întinsă din podul palmei" | Ela Victoria Luca [24.Sep.05 21:09] |
| "pe aici nu mai există decât singurătate, mi-am șoptit, și un fel de luptă pentru numele lui Dumnezeu. dacă mai trăiesc nu vă obosiți să mă chemați, oricum amurgul coboară..." E un ceas al legăturilor, între opt sfere, anii trec ca și cum aceeași voce se aude prin altul, ca și cum aoclo unde te crezi singur de fapt se ridică un pod și mergi printre oamenii pierduți, găsești un idol parcă, și nu îți mai dai seama dacă omul ete om sau doar o umbrelă deschisă pentru alte făpturi. Și așa mai departe. Cuvintele acestea rostite un pic altfel le am în mine ca și cum ni le-a înscris cumva cu o altă mână cineva, la indigo. Mă bucură regăsirea lor. Ela | |
| = doar așa :) | Gabriela Petrache [24.Sep.05 22:05] |
| ...obișnuiam să adunăm vreascuri împreună dar istoria se scria singură pe fire de nisip cu ochii în miezul focului viu lăsam să se cearnă depărtările de îndepărtări numărînd în șoaptă treptele pînă la poarta somnului nu puteam face aproape nimic altcineva alegea pentru noi sau poate glasul tainic ne conducea către locul în care nu mai urlau lupii un instinct primar ne lipea fruntea de pămînt ce-o fi să fie înțelepciunea și metaforele se livrau acum la calup cine are urechi de auzit să audă cei transparenți învățau să leviteze pe marginea frunzei de nuc lăsînd celor mai mici firimiturile rămase de la masa porumbeilor ...n-am venit să spun "vezi, știam eu..." ci doar constat o schimbare, deși același, diferit în ultimele texte, cumva mai dens...esența și...bine ales titlul, se potrivește perfect ;) | |
| = Oaspeților mei un fir de lumină :) | Florin Andor [28.Sep.05 19:30] |
| Alina, ... poate că semne de carte, femeia cu farfuria goală în mână circulă ... se oprește un timp, cât să fie iubită, apoi își închide ochii într-o toană, departe de bărbați străini ... de trecere mulțumesc frumos, la bună veghere :) Ioana, ... surâd când citești printre degete, trecând dincolo de cuvinte ... frumoasă imaginea cu acea cădere "unul din celălalt", oare ghemul de care amintești e rostogolit întotdeauna de o mare neliniște? ... trecătoare printre sprâncene dese o frunte delicată ... mulțumesc frumos de trecere și aplecare printre cuvinte ... la bună veghere :) Alexandra, ... mulțumesc frumos de nuanțe și trecere, la bună citire / veghere :) Ela, ... într-un ceas anii cum aceeasi voce trec puntea unei singurătăți ... cuvintele acelea fluieră după asfințit zborul unei păsări ... mulțam fain de trecere, la bună veghere :) Gabriela, ... obișnuiam să ne lipim de pământ frunțile, sau poate așteptam jumătatea de glas de unde ar fi trebuit să se audă muzica ... nu mai știu, de o vreme mă pândește un câine mare și galben ... poate o să reușesc a câștiga un copil de lumină de partea mea ... la bună veghere :) | |
| = părere | Liviu Nanu [04.Oct.05 15:57] |
| Cred că ai încadrat greșit textul șa personale. Mie mi se pare un poem în proză bine construit, echilibrat și frumos. | |
| = erată | Liviu Nanu [05.Oct.05 08:46] |
| "la", scuze. | |
| = Liviu :) | Florin Andor [06.Oct.05 08:54] |
| ... mulțumesc frumos de aplecare printre cuvinte și părere ... la bună veghere :) | |