| = ... | Lacrima [25.Feb.02 12:57] |
| ce-ar fi sa tinem aproape unii de altii, sa vedem si partea frumoasa a acestei lumi, groaznice, asa cum o vezi tu. Ce-ar fi, k in locul acestor strigate (pe care le lansam multi dintre noi, intr-o forma sau alta) sa trecem la fapte? A se plange...verb reflexiv in cazul asta, insa ce-ar fi sa trecem la verbe predicative, de genul "a face", "a fi"(care poate avea si forma copulativa), trecand astfel la actiune! Sigur, singuri nu vom avea mult succes, insa, daca incercam sa ne educam, dand astfel exemplu altora, tot ce se poate sa avem sorti de izbanda. Cu toate acestea, hai sa zic ceva si despre text, care, dupa cum vezi, mi-a creat o impresie suficient de puternica, pentru a scrie ceva. Mi-au placut imaginile pe care le-ai evocat.Spun asta, ptr ca mi-am permis sa simt, si sa las oarecum okiul critic sa se odihneasca(nu ca ar fi el foarte dezvoltat). Totodata, spiritul tau de observatie si-a gasit refugiul intr-o viziune stilistica... ce are influenta asupra cititorului, prin exprimarea ce ai folosit-o. Bun, deja nu mai sunt coerenta. Inkei si sper sa ne revedem, la actiune(sa nu o lasam toata filmelor americane ce au pus stapanire pe ea:>>). | |
| = | ASOKA [26.Feb.02 03:10] |
| Lacrima...hmmm...insasi numele tau e o contrazicere a tot ceea ce susti. Sau poate ca esti o lacrima de bucurie...de iubire pana la renuntare....daca nu atunci treci la actiune...:) Trecand la textele mele...prin ele incerc sa fac ceea ce tu spui ca trebuie sa facem...sa ne educam unii pe altii....sa tinem aproape. Problema e ca asa cum spunea cineva..."nu putem privi surazand lumea asta cu ochii cei noi...fara ca mai inainte sa-i fi pierdut pe cei vechi plangand mereu"...asa ca incerc sa transmit, dincolo de cuvinte, ca forma ce o imbraca textele mele, toata durerea si chinul nasterii acelor ochi noi care sa ne permita sa vedem aceasta viata in lumina ei adevarata. Nu ma plang ...caci asta ar fi mult prea inutil...ci incerc sa mor ca ignoranta si sa renasc ca intelegere...si asta doare.... In valmaseagul vietii acei sunt fericiti Ce cred ca le stiu toate, si cei ce totul neaga. Si eu am vrut sa-mi fie cunoasterea intreaga Si azi pizmuiesc pe orbii , pe cale intalniti. (omar) | |