| = - pare mişto - | Adrian A. Agheorghesei [05.Jul.25 02:09] |
| Recunosc că m-a prins această găselniţă - "abecedavru". E o sinteză cinică a învăţării fără rost. Aşa o interpretez eu, ca pe o "O... a morţii". În punctele de suspensie e sensul fiecăruia. În contexul iubirii, i-aş spune "abracadavru", ca să obţin şi magia ei ori a orgasmului despre care tot scrii. Discursul tău se mulează bine pe titlul sfârşirii, deziluziei, nonsensului final, al dezamăgirii şi neîmplinirii. E poezia neadaptării - "clipa [...] care schimbă percepții și forme de gîndire". E o elipsă filosofică adusă în plan concret într-un nod liric, dar un lirism cumva ezoteric. Mai e ceva ce-mi scapă, dar recitesc. M-a oprit în loc acest text. | |
| = Adrian | Leonard Ancuta [05.Jul.25 16:14] |
| abecedavru poate fi interpretat si ca tine, poate avea multe sensuri, eu ma gandeam initial la parcursul invatarii de la inocenta la dezvrajire, de la inceput catre inevitabilul sfarsit. abradacadavru este diziluzia, este desacralizarea, plecand de la vraja, magie, pana iarasi la deziluzie, eșec. ma bucur ca ti-a placut si esti petext, te reastept oricînd cu drag. | |