| + Notiță de lectură | George Pașa [08.Mar.25 11:22] |
| Cu excepția imaginii „nopțile își vomită întunericul”, care nu este prea originală (totuși, nu clișeistică), textul mi-a acaparat atenția prin autenticitatea trăirilor, prin acel zbucium surd care se stinge în împăcare sufletească, printr-o narațiune care aș putea zice că are melodicitate, atât prin așezarea în pagină, cât și prin intensitatea potrivită dată fluxului ideatic. Apreciez. | |
| = Aveți dreptate, | enea gela [08.Mar.25 11:36] |
| așa că voi renunța la acest fragment. Mulțumesc, d-le George Pașa. | |
| = Te-am așteptat | Papadopol Elena [08.Mar.25 23:36] |
| Un poem de o sensibilitate aparte, care mi-a adus o trăire specială, m-a captat; textul are această putere - prin limbaj și prin tema suferinței - de a te introduce în trăirile discursului, pe care le crezi reale, în calitate de cititor. M-a impresionat! Însă am o propunere pentru o mică modificare, pentru că am tot revenit în timpul lecturii; intenția mea de modificare este aici, în versurile acestea: "o vreme m-am refugiat într-o mănăstire/ crezând că va coborî dumnezeu pe o funie până-n chilia mea în ciuda faptului că m-ar fi spânzurat cu funia aceea muream fericită întrucât mi s-a arătat și mie dumnezeul cel adevărat nu cel pe care l-am făcut eu din poezii lacrimogene dar n-a fost să fie" - de înlocuit locuțiunea prepozițională "în ciuda faptului" cu sintagma "și chiar dacă" "o vreme m-am refugiat într-o mănăstire/ crezând că va coborî dumnezeu pe o funie până-n chilia mea și chiar dacă m-ar fi spânzurat cu funia aceea muream fericită întrucât mi s-a arătat și mie dumnezeul cel adevărat" Sau "o vreme m-am refugiat într-o mănăstire/ crezând că va coborî dumnezeu pe o funie până-n chilia mea deși m-ar fi spânzurat cu funia aceea muream fericită întrucât mi s-a arătat și mie dumnezeul cel adevărat" Numai bine! | |
| = Revenire | Papadopol Elena [08.Mar.25 23:45] |
| Pentru a doua variantă propusă de mine, o exprimare mai argumentată ar fi: "deși m-ar fi spânzurat cu funia aceea aș fi murit fericită întrucât mi se arăta și mie dumnezeul cel adevărat" | |
| = Elena, | enea gela [09.Mar.25 13:00] |
| inițial așa am avut, locuțiunea conjuncțională „chiar dacă”. Nu știu ce mi-a venit să o înlocuiesc. Acum am corectat. Mulțumesc pentru lectura și sugestiile tale. Am mai intervenit puțin pe text. | |
| = Cu drag! | Papadopol Elena [09.Mar.25 14:48] |
| Mă bucur, dacă a fost utilă propunerea. Multă sănătate și inspirație! | |
| + părere | Claudiu Tosa [03.Apr.25 22:43] |
| Aș putea spune că recunosc stilul tău: direct, aspru uneori, dar cu o sinceritate care nu caută niciodată efectul, ci adevărul trăit. În general textele tale, ca și cel de față, au o intensitate aparte, vin ca o confesiune lăsată să curgă fără cenzură, cu acea amestecare de vulnerabilitate, revoltă și luciditate care îți e atât de caracteristică. Îmi plac aici mai ales imaginile bruște, neașteptate, cum e funia lui Dumnezeu sau replica aceea care lovește ca o cărămidă. Par simple, dar sunt dureros de eficiente. Ai, cumva, un fel de a vorbi despre fragilitate fără să pari fragilă, iar asta se simte. Și poate tocmai de aceea textele tale lasă mereu impresia unei forțe tăcute, care nu cere confirmare. | |
| = Claudiu Tosa, | enea gela [07.Apr.25 23:22] |
| mulțumesc pentru prezenaț ta și pentru ceea ce spui despre scrisul meu. Mă bucur mult că urmărești ce postez și, dacă ai identificat anumite particularități ale lirismului, e cu atât mai bine. Eu așa pot să scriu și pot să comunic. | |