| + îndrăgostit fără speranță... | Teodor Dume [29.Feb.24 11:21] |
| a ajuns un lucru scump, dar care se vinde ieftin că nu e căutată. nu-i de mirare, dragostea, neprețuita, se cumpără dintotdeauna și cum spun cîntecele, lumea nu mai crede în dragoste. (...) în visele mele miroase a brad și zăpadă, a nisip și a mare o mare atît de lină și de albastră încît pare că timpul a adormit și nu vine nici o corabie. și totuși există iubire și totuși există speranță mi-a plăcut întregul dar în mod special capetele acoladei drumul de la nesigurață la speranță E un text marca Leonard Ancuța rostuit atent și clădint pe experiența de viață și nu numai Luminez Cu sinceritate! | |
| = multumesc frumos Teo | Leonard Ancuta [29.Feb.24 11:52] |
| pentru apreciere și cuvintele luminoase. | |
| + “sunt un om fericit chiar dacă nu am nimic, nici nu-mi doresc nimic“ | Zavalic Antonia-Luiza [01.Mar.24 01:14] |
| Iar eu cred că tu ai totul pentru că iubești și poți să scoți dragostea din ea însăși, să salvezi cuvintele de la moarte. Ai o lume nesfârșită ce sclipește într-un fel anume ce nu poate fi pe deplin înțeles acestei lumi. Ai vindecat iubirea în inima ta și toate corăbiile se desfac în infinit. “sunt îndrăgostitul fără speranță în visele mele miroase a brad și zăpadă, a nisip și a mare o mare atît de lină și de albastră încît pare că timpul a adormit și nu vine nici o corabie.“ (absolut superb) | |
| = Antonia | Leonard Ancuta [01.Mar.24 12:25] |
| ca de obicei ma imbraci in cuvinte frumoase și ma faci sa imi citesc poemul cu alti ochi. multumesc! | |