| = despre... | Miclăuș Silvestru [11.Feb.24 10:42] |
| „Porumbeii aceștia mi-au dat și mie aripi, motiv pentru care m-am împrietenit cu zburătoarele…” dar mi-au dat și un piculeț de curaj să pot propune următoarele mici intervenții: * a legendă și mister *se ridică întocmai ca atunci *lătratul câinilor *De peste tot și toate *așa cum fac și clipele lungi *tot așa-s și cântecele *dau năvală pe tine, timp în care ceasul din turnul..., ... și-ar mai fi vreo două... dar se poate și fără ele!!! Îmi sunt plăcute „(m)editările”: „Cu numerele prime am deschis o fereastră în viața numerelor speciale, numere care se amestecă cu viața zburătoarelor mele, pe care le iubesc foarte mult. Că dacă nu ar fi ele, le-aș inventa, pentru că locul gol e frumos doar dacă are ceva viu în el. O floare, o zburătoare, o amintire…” Citit cu o încântare deosebită!!! Duminică plăcută... fără pescuit!!! | |
| = Nu știu ce faci dar: | Emilian Lican [11.Feb.24 15:40] |
| ,,Jocul de-a vacanța, la Constanța Marinarul- Grădinar și Coșar Stă de vorbă cu Valul și Marea" M-a dat în dragul leturii... :) | |
| = Zicerile mele-s precum cumpăna-n deșert | Ioan-Mircea Popovici [12.Feb.24 05:25] |
| Pilda talanților de ieri (Rodește azi) A plecat Începutul de la casa lui Pe cărare neumblată Pe rouă nescuturată Din Acum şi Altădată Sigur că nu-i destul să priveşti Trebuie să şi vezi Şi vederea cu ochii de sub frunte Se completează cu vederea cu ochii minţii Şi cu ochii sufletului… Intenționam să răspund bucuriilor de ieri mâine și azi să mă concentrez doar la operația de la picior, pentru vindecarea ranei pe care mi-a făcut-o o rădăcină de viță de vie de care m-am împiedicat la Pescărie. Dar ieri am trăit Pilda înmulțirii talanților, motiv pentru care m-am trezit cu dorința de-a mulțumi pentru darurile primite și de a le înmulți cu bucurie, cu dragoste și mai ales cu smerenia pescarului care se mulțumește cu ce primește de la Dumnezeu și de la Mare… Nu lăsa niciodată mândria să biruiască bucuria recunoștinței și smerenia credinței… Într-o noapte câinească, ploua cu găleata, bătea vântul din toate părţile şi un necăjit trăgea după el un sac burduşit cu hainele lui. Îl lăsa la marginea trotuarului, se întorcea vreo 20m, unde lăsase alt sac, îl trăgea lângă celălalt sac. Tot timpul se uita spre cer, înjura şi se certa cu Dumnezeu. Indiferent ce vorbe folosea, simţeam în omul acela o credinţă puternică, de vreme ce stătea el de vorbă cu Dumnezeu... A doua zi am simțit că necăjitul acela m-a făcut să privesc cu alţi ochi lumea și relația cu Dumnezeu... Zicerile mele-s precum cumpăna-n deșert la care lipsește găleata și lipsește lanțul sau dacă sunt astea lipsește kila aceea care se pune-ntr-o parte ca găleata să facă plinul cu apă… | |