| = subtil, dibăcie mare în acestă | Stanica Ilie Viorel [26.Jan.24 13:36] |
| compunere aparent dezordonată ca logică, dar care, cap coadă, îmi pare mai degrabă o scrisoare cifrată, dedicată cuiva care, dacă citește printre rânduri, își va găsi chiar și numele, scris cu majuscule, ca nu cumva să-l treacă cu vederea este un text care poate fi transformat cu ușurință în poezie, dar care poate fi și dezvoltat într-o nuvelă, dar care poate să rămână chiar și așa, o filă de jurnal, completată dacă se vrea, cu altele, sub aceeași formă am citit cu plăcere pe la mijlocul textului mă întrebam dacă nu cumva inceputul a fost neispirat, puțin exagerat, dar în final, așa cum am înțeles, pare că așa a fost istorioara, chiar așa- cu un început cum se vede ca orice început, de fiecare, atunci când cupidon face să fie, ulterior cu ale noastre (circuite omenești) | |
| = Mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [26.Jan.24 15:33] |
| Tego, mă bucur că ți-a plăcut, că ai simțit subtilitățile. Sigur că poate fi dezvoltat. O să văd. | |
| + caut | Miclăuș Silvestru [27.Jan.24 10:25] |
| și găsesc o mulțumire interioară pe tot parcursul textului. Cu bun gust făcut bustul momentului, pe un ton liniștit și rezervat: „...training violet și un maiou decoltat, din care sânii se răsfrângeau pe jumătate, rotund și obraznic, formând un șanț apetisant în care ar fi putut aluneca toți ochii hoinari. Îmi lăsasem pletele cumva peste fruntea înaltă. Voiam să acopăr urmele tristeții. Păream mult mai rebelă, așa. Un scut de energie protector.” În propoziții scurte simple (neținând cont de cifre) este descrisă o „paralelă” provocatoare pe PlaC prin care... „Speram să-mi găsesc foarte curând un partener căruia să-i pot interpreta simfonia destinului”. Felicitări! | |
| = Vă mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [27.Jan.24 15:10] |
| domnule Miclăuș Silvestru, pentru lectură și semn. De asemenea, pentru lumina din colț care face textul mult mai savuros. | |