| = Concluzie... | Emilian Lican [27.Dec.23 17:52] |
| ,,Nimic pe lume nu poate să doară mai mult decât dragostea." Pe mine .m-a durut o dată o măsea, au Doamne! Era trei dimineața... Deci cam pe locul doi ar fi dragostea... Pe locul trei a fost durerea post-operatorie, cu bisturiu, de hemoroizi. Atunci ziceam că nu există durere mai mare... Astea sunt dureri lumești și lectura textului tău mă duce cu gândul că mai sunt și altele deoarece avem timp deoarece: ,,fiecare strat este făcut să învelească zăpezile oaselor" Peste toate durerile mele am mai trecut un Crăciun și doresc la toată lumea la cât mai multe treceri și de noul an în fiecare an... :) Cu bucuria lecturii! | |
| + Chiar a sosit vremea... | Ioan-Mircea Popovici [28.Dec.23 04:24] |
| Îngerul tău s-a întâlnit cu Îngerul meu și împreună zboară cu sufletele noastre spre Luminile Bucuriei de-a fi fericiți de darurile cu care ne-am născut… “că a sosit vremea să înveți pe de rost fiecare cuvânt ce stă scris pe buzele Domnului Dumnezeului tău și acest lucru înseamnă să te cunoști în detaliu totdeauna în celălat cum ar fi umbra ta să înceapă să semene în secret cu umbra lui” și peste toate acestea “ochii tăi ți-ar desena pe de rost țărmul sufletului și toate păsările ce se odihnesc la mal…” | |
| = ispita de a ține mereu ochii închiși | Zavalic Antonia-Luiza [29.Dec.23 08:43] |
| Emilian, ai mare dreptate cu durerile trupești, din fericire pentru fiecare boală există un leac. Poezia este şi ea un bun analgezic pentru toate celalalte dureri. Mulțumesc pentru semn. Domnule Popovici, Vă mulțumesc pentru cuvintele luminoase. Mi-au bucurat inima. Amândurora vă doresc un an nou încărcat cu multe bucurii, sănătate și împliniri! Cu aleasă prețuire. | |