| = reinterpretare | Stanica Ilie Viorel [15.Dec.23 23:27] |
| Bună dimineaţa zic fără gură cât încă dorm în mintea mea Bună dimineața chiar strigată, această binețe nu spune nimic despre mine și nu ştiu dacă ar putea fi vreodată egală cu noaptea ta bună de sărut, de iubit, de sperat Mai bine tac. Pe buzele tale amintirile au săpat găuri negre, trecuturi neîntâmplate. Creierul meu e un cimitir medieval. Nici Dumnezeu nu mai știe cine e îngropat sub neuronii uscați de renunțări. Bună dimineața, zic. Dar pentru cine o fi bună? Sunt și eu ca oricare un suflet rătăcit prin deșertul sensului... viaţa mi se pare o vitrină strălucitoare cu jucării minunate pe care, Administratorul, hâtru, a scris: închis pentru inventar. într-un fel, draga mea, acum suntem chit, ne-am spus totul, deci putem să plecam fiecare spre propria întoarcere, ca și cum karmele noastre s-au logodit pe ascuns într-un alt univers. până la urmă, ce suntem noi? poate, stele prăbușite în sus dintr-un iad începător, sau două nemărginiri îngropate în raiul negăsirii. Fugim unul pe lângă altul prin lume, idin când în când, ne salutăm străin ca și cum nu ne-am cunoaște, ignorând dorul sufletelor cu aceeași viteză inițială cu care am fost împinși spre coliziunea destinelor. Neîntâmplarea aceasta a noastră eludează legea iubirii și teorema sărutului de parcă am fi blestemați să-l contazicem pe Einstein. înainte să redevenim, și tu și eu, o pitică roșie, să nu disperăm. Chiar și în haos există o ordine, nu? Ipană vom redeveni unul, să orbităm, unul în jurul celuilalt și să ne rugăm ca paralelismul să devină tangențial cândva, cumva... | |