| = începutul m-a prins | TEGO [06.Dec.23 23:52] |
| exact cum sugerează primul vers: - cumva nedumerit și scărpinându-mă pe cap a semnul întrebării nimic nou! mai toate textele tale mă încurcă, ci nu din pricina vreunei "scăpări artistice", doar pentru că stăm pe peroane diferite, dar ne urcăm în același tren apoi, cu a doua parte, încep să surprind ideea în întregul ei (o dibuisem cumva din primul vers, dar acum se conturează) și uite așa îmi amintesc că sunt parte a generației decrețeilor și că mi se cuvine să cuget la cele spuse de tine ba mai mult, să primesc îndemnul: "să ne relaxăm așadar puțin, să începem un colind și să ne dăm cu punga pe lungimea derdelușului din poarta garajului, și ce o fi..." că așa și trebuie! | |
| = “privește cerul“ | Zavalic Antonia-Luiza [07.Dec.23 00:10] |
| “[…] e vremea să ne iubim mai mult decât ne vor iubi vreodată anotimpurile.“ Cred că aici este esența întregului text. Un poem de sezon, de stare, care demontează tot ce este balast în viețile noastre, aducând inima acolo unde într-adevăr îi este locul. Felicitări! Cu bucuria lecturii, Antonia. | |
| = și real | Ottilia Ardeleanu [07.Dec.23 00:41] |
| și filmic, poezia ta este mereu între două stări de agregare, îmi lasă mereu ceva în inimă și de aceea zic eu că este poezie. să zică și alții de n-am dreptate! | |
| = Haideți să ieșim la zăpadă și să fim iar copii. :) | Maria Mitea [07.Dec.23 04:52] |
| BUlgăreală pe bune, :) Bogdane, ni-ai dus cu preșu, pe derdeluș, și normal,”când crăpi, crăpi, chiar îți mai pasă de poziție? sau dacă pui varză la murat, ... | |
| = Îmi place, că nu-i cu zurgălăi | Pasa [07.Dec.23 10:09] |
| Îmi place textul că nu e cu zurgălăi, melodii după ureche, dulcegării stilistice, n-are nici alură machistă, nici măcar masochistă, nici nu ia naștere dintr-o artă combinatorie la care se tinde prin poezia creată ce computer etc. Acum să spun ce are pe placul meu: o viziune sarcastică, aceasta impresionându-mă în ceea ce citesc în mod curent, fie că e proză, fie că e poezie. Nu dau nume de autori, că sunt foarte mulți. Ce nu îmi place: prima strofă, în care epatezi cam mult (nu înseamnă că nu are sens); faptul că folosești cam multe „cârje” textuale. Nu e o idee fixă la mine, dar cred că trebuie să depășim faza aceasta a intertextului. Cum? Să inventăm sau să reinventăm altceva. Deocamdată, nici eu nu știu ce anume. Vom trăi și vom vedea, cum spun bătrânii. Cum, necum, fie că am zis și de rău, „bulgătropul” am zvârlit, varza am înzdrăvenit. (!) | |
| = clarificare | Stanica Ilie Viorel [07.Dec.23 10:18] |
| "nimic nou!" se referă la reacția mea în fața textelor tale recitind comentariul observ că ar putea fi interpretat ca fiind cu referire la textul tău. nu! | |
| = Relatări | Liviu-Ioan Muresan [07.Dec.23 11:06] |
| simple, firești, moment, constatare, imbold. Fiecare strofă poate fi o poezie aparte, dar se leagă prin primul vers al fiecăreia. ”când crăpi, crăpi”, ”lasă naibii mâinile jos”, ”pe loc repaus”. Unele prețiozități nu cred să potențeze, părerea mea. Dar e vremea piftiei iar finalul îmi place, lasă ceea ce dorește să lase cititorului. | |
| = un bulgăre mă lovește-n ochi | Ioan-Mircea Popovici [07.Dec.23 11:52] |
| De la "Am dat drumul, pe scară, la bilă" până la "Stai că ninge", un bulgăre mă lovește-n ochi, cum l-a lovit pe Victor Brauner un ciob... Iată, o superbă schimbare de macaz... "pe loc repaus, nu se întâmplă nimic, fraiere! privește cerul, iar dacă vezi o macara-turn te rog, nu te întrista, tocmai tu, care erai cât pe ce să ne pozezi în omul de fier de la vidraru, încremenit în moment și gata să ne deposedezi de privilegiul unei cruci ce sprijină cerul. să ne relaxăm așadar puțin, să începem un colind și să ne dăm cu punga pe lungimea derdelușului din poarta garajului, și ce o fi, o fi,..." | |
| = atât | Miclăuș Silvestru [08.Dec.23 00:05] |
| de multă zarvă-n lume, atât de mulți nervi aruncați aiurea, atâtea insulte fără rost și neplăceri de tot felul... La ce bun toate acestea? Poziții și poziții, opoziții la poziții... De ce ne ridicăm împotriva celor dimprejurul nostru? Sigur ceva nu ne convine. Soluția este un ordin: - „lasă naibii mâinile jos și vino-ți în fire, frate!” pentru că orice am face nu schimbăm cu nimic... traiectoria Pământului... în timp, deci: - „pe loc repaus, nu se întâmplă nimic, fraiere!” Esențe particulare se pot gusta (trăi, retrăi) meditând la: - „fii serios, e vremea piftiei și a cozonacului fraged, aburind, e vremea să ne iubim mai mult” Lecturat cu plăcere. Mult succes! | |
| = părere | Liviu Nanu [08.Dec.23 10:27] |
| Citit, plăcut. Cel mai mult am apreciat chestia cu varza murată, mă duc să beau o cană | |
| = Bogdănel, | Maria Mitea [08.Dec.23 16:44] |
| după propriu clasament, ți-a venit rândul, nu tai capete, doar nasul și o ureche :) so, te citesc .... și în cap am tematica, marea dorință să te votez, că nu-mi pierd timpul de pomană aici, de cele mai multe ori, curiozitatea mea gravitează în jurul, CUm a luat naștere acest poem? și undeva într-un comentariu, Antonia a scris cum a luat naștere poemul ei, cum a găsit acea crăpătură în timp, fereastră, cum și-a făcut loc printre treburile, responsabilitățile zilnice, de parcă simți și zici: doamne acest poem chiar are suflet, și are picioare, și uite ce bine sa descurcat ... vreau să te votez, mă gândesc să te votez, (văd că ai scris mult, și bine, ai pus minte nu glumă și dedicație, și se simte) m-am gândit și mor de curiozitate cum a venit această frază : ” chiar îți mai pasă cine și de ce murează varză în subsolurile de la cantacuzino? cum ai putut să ajungi într-un subsol, când tematica ne cere să ieșim afară, la aer, la Bulgăreală, cu posibile jucăușe îmbrățișări clasice, poate chiar de ce nu, tolăneli prin zăpadă, și mă întrebi, pentru că Erai atât de entuziasmat în regulament, chiar zi-mi, zi-mi, cum ai ajuns la murătură :) | |
| = Bogdan, | Mara Anton [10.Dec.23 19:25] |
| un text pe care l-am parcurs dintr-o răsuflare și mi-a rămas ideea bucuriei de a trăi prezentul, cu toate mărunțișurile lui, cât se mai poate, fiindcă atunci când crăpi, crăpi, chiar că nu-ți mai pasă de nimic. Abia la următoarele recitiri m-am oprit pe fiecare detaliu în parte, e ca și cum ai construit un lego aici | |
| = Stai că ninge | Chiripuci Cristian [17.Dec.23 21:09] |
| Cred că vă apropiați cel mai mult de ceea ce voiam eu să văd scris despre titlul acesta și nu în ultimul rând dați dovadă că sunteți o persoană citită. Eu tot căutăm pe aici un autor care să fi inclus titlul și în text dar îmi place și ideea dvs de a-l explica și a filozofie despre el cât mai mult | |
| = Asta cu autorul care a inclus titlul în text | BogdanGeana [17.Dec.23 21:11] |
| este ca și cum aș începe să caut acum pe site poezii cu ornitorinci. Nu exclud această pasiune secretă a unora, dar mi se pare ridicol ca argument. Adevărul e că nu vă poate opri nimeni să căutați ce vreți dumneavoastră în textele noastre. De pildă, încercați cu gnomi. | |
| = Bogdan | Emilian Lican [17.Dec.23 21:21] |
| Cu orice încerc... Cu #rezist, NU! | |
| = Rugăminte... | Iulia Elize [31.Dec.23 19:20] |
| Bogdan, din suflet, te rog, am șters un poem din 22.12 (L-am repostat azi, cu modificări) aș vrea pe site și varianta inițială, e la poezii șterse, varianta de azi e varianta 2, sună altcumva, sunt poeme diferite, ca apariție. Aș vrea să am ambele variante, mai ales că pe prima am și o steluță, mi se pare de la Dl. Emilian Lican. Sper să nu mă înșel și mulțumesc mult. La mulți ani! Să ai un an 2024, plin de realizări!!!! | |