| = Ploaie de Stele | Ioan-Mircea Popovici [24.Nov.23 08:11] |
| Frumos ca și când și ca și cum “mai ales seara după ce cădea soarele în neștire trăiam ca și când tot ce ne puteam închipui ne era sortit să fie” “mi se părea că lumea este o mireasă cu ie și miros de rășină în păr eram îndrăgostit de umerii pe care și-i purta goi unul lângă via din deal celălalt lângă fântâna de piatră” “atunci mi s-a părut că am amintiri între cuvinte mi se strecurau șoapte despre capitolul întâi dintr-o carte”… și pentru multe altele de acest fel las loc de Ploaie de Stele ca și cum steaua acesta, a mea, ar fi prima din ele… | |
| = Ploaie de Stele | Ioan-Mircea Popovici [24.Nov.23 08:11] |
| Frumos ca și când și ca și cum “mai ales seara după ce cădea soarele în neștire trăiam ca și când tot ce ne puteam închipui ne era sortit să fie” “mi se părea că lumea este o mireasă cu ie și miros de rășină în păr eram îndrăgostit de umerii pe care și-i purta goi unul lângă via din deal celălalt lângă fântâna de piatră” “atunci mi s-a părut că am amintiri între cuvinte mi se strecurau șoapte despre capitolul întâi dintr-o carte”… și pentru multe altele de acest fel las loc de Ploaie de Stele ca și cum steaua acesta, a mea, ar fi prima din ele… | |
| + Steaua de care vorbeam... | Ioan-Mircea Popovici [24.Nov.23 08:25] |
| Cu rugămintea de-a șterge repetarea comentariului, clipa lungă de acum vine cu Steaua de care vorbeam... | |
| = cumva | Stanica Ilie Viorel [24.Nov.23 11:14] |
| aveau să se prindă în pletele noastre astrale focul stelelor căzătoare mulțumesc pentru apreciere | |
| + Despre poem, | Iulia Elize [24.Nov.23 21:46] |
| Tot am vrut, foarte mult, să las însemn cu steluță, în el, abia azi am reușit, însă, prin dramul de ocupații, literare sau mai puțin. E un fel de baladă, un iz de romanțare de tip baladă, mai sus, pusă într-un text poetic, dar mai ales sfârșitul poeziei mă duce cu gândul la o baladă, de fapt începutul este mai franc scris, iar cununa de flori tinere a poeziei și a iubitei visate se așază abia spre sfârșit. Mi-a plăcut, e un fel de ingeniozitate în text, construcția, dar și frumusețe. Ideea de construcție este bună, iar poezia este frumoasă, a ieșit, așa că am spus deja de m-am lungit, și las steluță. Să fie poezie, pentru toate iubirile visate, imaginate, plăsmuite, cum tot scriu poeții și poetele... Sau poate nu e o simțire pierdută, e reamintită și iubită, printr-un final baladesc. Dar e un fel de visare, prin vers. Cu drag și cu convingere, las stea. Mai trec!! Mi-a plăcut, calitativ... | |
| = Iulia | Stanica Ilie Viorel [24.Nov.23 22:20] |
| o reacție frumos detaliată, sinceră, prețioasă prin cuvintele de apreciere steluța aceea o primesc cu respectul cuvenit (ca gest) dar și-a cam pierdut semnificația pentru mine (în general mă refer, ca formă de recomandare), dar cuvintele... ah! cuvintele fac cât o constelație! mai ales când vin din partea cuiva anume mulțumesc! | |
| = Sincer! | Emilian Lican [25.Nov.23 15:01] |
| Ploaie de stele!? Am lecturat textul, îmi place dar dacă se insistă pot să argumentez de ce nu cred eu în această ploaie de stele! :), | |
| = de ce să taci, Emilian? | Stanica Ilie Viorel [25.Nov.23 15:58] |
| dacă simți că trebuie să spui ceva, fă-o! bănuiesc că nu îți este rușine (presupunând că ai de spus ceva decent) iar, dacă este o părere sinceră, cu drag primesc dacă ți-a plăcut textul, e suficient pentru mine chiar îmi doresc ca în locul stelelor să primesc opinii mulțumesc! | |
| = Stănică :) | Emilian Lican [25.Nov.23 16:01] |
| O să dureze maxim 24 h și elaborez. Ești curios? | |
| = Îți dai seama că: | Emilian Lican [25.Nov.23 16:03] |
| Mă opun steluțelor... :) | |
| = dacă am vreo calitate | Stanica Ilie Viorel [25.Nov.23 16:04] |
| sau defect, e că sunt curios din fire și nu ascund asta | |
| = Știu! | Emilian Lican [25.Nov.23 16:09] |
| Toți suntem! Din această cauză te rog să ai răbdare. | |
| = Elaborarea :) | Emilian Lican [26.Nov.23 08:12] |
| Lecturând această poezie am simțit mai degrabă nostalgia trecutului când mâine chiar va fi o nouă zi peste toate visele, unele în altele, când florile deșertului chiar nu pot să fie îmbrățișate în realitate decât de soarele arzător... Prima parte cred că este poezia din tot textul, apoi pe mine unul din cititori lectura m-a obosit prin incertitudinile trăirilor acentuate de repetiția cuvintelor: ,,mi s-a părut" iar în cele din urmă cactușii Saguaro sau mai știu eu ce alte specii de flori ale deșertului se transformă în mărăcini... Totuși când eram gata să părăsesc lectura am descoperit o expresie foarte frumoasă iar dezamăgirea mi se tranformat în bucuria lecturii: ,,lumea este o mireasă cu ie și miros de rășină în păr" Una peste alta, eu cred, că textul este reușit, deși nu se ridică la acea ploaie de stele și îi mulțumesc autorului pentru prilejul de a împărtăși cu noi trăirile sale dacă nu cumva mi s-a părut că visul său este de fapt o realitate... | |
| = simplă contemplare | Stanica Ilie Viorel [26.Nov.23 10:35] |
| a ceea ce a fost, în devenire, percepția-i schimbătoare dacă n-a fost așa, atunci poate că doar mi s-a părut și uite așa, aplecat pe text, ai reușit să oferi și tu o stea, Emilian, căci ce este mai stea pe un atelier decât un punct de vedere prezentat cu sinceritate mulțumesc! | |