| = orizont... | Ottilia Ardeleanu [23.Sep.23 13:33] |
| "nu pot vorbi despre apoteoza unui timp rup din mine sori de-mprumut penitență târzie în bezna rămasă pe degete îi semăn ninge în cuvinte început de lume palmele copilului recuperează orizontul din haos" - iau asta drept poezie! Salutări cordiale, Maria Elena! | |
| = Nedumerire după prima "recenzare" (comentare) a poemului | Dragoș Vișan [23.Sep.23 14:00] |
| Și atunci, dacă îți place atât de mult, de ce nu i se oferă o stea? | |
| + Înstelare fără comentarea critică obișnuită, ca mic eseu | Dragoș Vișan [23.Sep.23 14:34] |
| Eu am toate motivele să dau stea acestui poem remarcabil. Uităm teme lirice mai greu de abordat pentru a ne juca-n biografism liricoid. Avem voie să scrien despre tot, cum vrem. Acest poem este despre noi. Pornește parafrazându-l pe O.Goga. De la nimicul ivirii noastre pe lume, mai mult însă neomodernist, ca la Marin Sorescu. "pentru a avea o patrie am ținut post de lumină..." Dar să lăsăm pe ceilalți să comenteze. Eu mă opresc aici, altfel fac al patrulea eseu despre un poem memorabil al Mariei Elena Chindea. Ea dă clasă pe Agonia, nimeni altcineva într-un mod constant și puternic. | |
| = De obicei "scriem" ca să scriem. Rareori creăm! | Dragoș Vișan [23.Sep.23 14:36] |
| "scrien" typo | |
| = E vorba de "timp rupt", nu "timp rup". "Rup" e desigur, typo, în text. | Dragoș Vișan [23.Sep.23 14:51] |
| "rup din mine". Să scrii atât de fain din prima variantă, fără să mai revezi fiecare vers e un dar aparte! Poem confesiv. Copilul din noi s-a născut în R.S.R. O dilemă în versuri a unui alt "mic prinț". A "Micii Prințese" valahe. Înrobită abia acum. | |
| = onorată de | Maria Elena Chindea [24.Sep.23 21:49] |
| prezența ta în pagină Ottilia, și de apreciere! Grație! | |
| = Copleșită de „citirea” ta | gerra.orivera [24.Sep.23 22:15] |
| Dragoș. Nici nu știu ce să spun. Cert însă, că nu pot scrie o poezie „de domnișoare de pension”! Nu-i pe stilul meu. Mulțumesc fain de interpretare, precum și de înstelare! | |
| = Și am uitat să fac precizarea | gerra.orivera [24.Sep.23 22:24] |
| nu am typo în poezie. E corect așa cum este. Pentru că nu-i vorba de timp rupt, ci „ rup din mine/ sori de-mprumut”! De aceea e bine așa cum este! Mulțumesc! | |
| = poemul | Claudiu Tosa [24.Sep.23 22:39] |
| e un intertext cap-coada extrem de ermetic, ca o teleghidata care se sparge in confetti. As vrea sa pot spune ca am ramas cu ceva, dar oricat m-as stradui nu reusesc. | |
| = este părerea dvs. | Maria Elena Chindea [24.Sep.23 23:19] |
| îmi e clar demult că poezia mea e o poezie de nișă. Sunt câțiva care rezonează - alții nu. Nici nu-i obligatoriu. Și dacă în viața reală funcționez conform altor parametri - de ce ar fi alta situația în poezie?! Mulțumesc de trecere! | |
| = cred că | Ionuţ Caragea [25.Sep.23 06:44] |
| ar trebui să vă preocupe mai puțin metaforele și să acordați mai multă atenție firulului narativ. Nu există cursivitate, multe versuri par implementate doar pentru decor. Înțeleg că ați construit niște tablouri, că ați alternat persoana, dar povestea suferă, nu rămâi cu acea savoare a imaginii generale, cu acea concluzie care să te desfete ca lector. Nu încerc deloc să vă ating la orgoliul berbecesc, sper să înțelegeți rolul comentariului. | |