| = Știi Elena, | Maria Elena Chindea [18.Sep.23 02:08] |
| am scris cândva un fel de eseu despre poezie. În el spuneam că poezie nu înseamnă doar versuri despre o idee, un vis, o fotogramă a ceva. Poezie este și atingerea unui iubit, sărutul mamei pe fruntea copilului, absolut orice gest al ființei făcută în sacralitatea lui profundă, ca un omagiu sfios dăruit vieții. În aceste vremuri în care mentalul este prețuit mult mai vizibil decât energia subtilă a inimii, riscăm să ducem poezia pe teritoriul arid al unei supra-intelectualizări, în care se pierde vibrația friabilă a luminii interioare, inima! Mă bucur că tu ai prins acel puls subtil al rădăcinilor poeziei! Nu dau citate, am văzut din întreg pulsul din straturile profunde! | |
| = un lanț de aforisme | Ionuţ Caragea [18.Sep.23 08:32] |
| plăcute ochiului și sufletului. Remarc: poezia nu știe câți prieteni are se joacă în fiecare noapte cu visele în inimi diferite textul nu e extraordinar, dar e corect, sensibil. | |
| = Maria, | Papadopol Elena [18.Sep.23 09:16] |
| Citesc și voi citi cu drag scrisul tău. Îți mulțumesc pentru cuvintele tale care, m-au purtat într-o argumentare lină, profundă, transcrisă integral din sufletul tău. | |
| = Revenire | Papadopol Elena [18.Sep.23 09:20] |
| Trebuie înlăturată virgula după pronumele relativ care :)) | |
| = Domnule Ionuț Caragea, | Papadopol Elena [18.Sep.23 09:25] |
| Am citit cu drag comentariul dumneavoastră profund și obiectiv. Vă mulțumesc foarte mult și pentru această trecere pe pagina mea. | |
| + Rolul artei e comunicarea din suflet... | Dragoș Vișan [18.Sep.23 21:18] |
| Cu cât e mai simplu ceea ce scriem, cu atât mai mult nu stăm. Ne ridicăm prin miracol. A fi un cititor de stări artistice deosebite este ceva rar. Propriul cititor. Și eu liric. "Despre cum să faci sau cum să fii în numele lui Dumnezeu" — luciditate a situării în lume ca om, dar și sublim! Despre chipul "frumos" pot spune că este iubitul din viata reală; si orice alt cititor se poate vedea în el, liniștit, ca într-o oglindă magică, a apei. Pe urmă, confesiunea legată de piezia-iubire, ca terapie existențială. "Poezia își trăiește viața în viața ta [...]. Simplu și eficient discurs, până la final. Rolul artei este comunicarea din suflet a ceea ce trăim mai intens. Și sper că acest bine împărtășit celorlalți, care știu să asculte vetsurile inspirate va dăinui. | |
| = Mulțumesc foarte mult, | Papadopol Elena [18.Sep.23 23:57] |
| domnule Dragoș Vișan! Am reluat mesajul. Nu știu cum am făcut, dar după ce am scris prima dată, nu s-a expediat. E vina mea. S-a mai întâmplat. Prin urmare, e posibil să mai apară, odată cu acesta, și celălalt. Am citit cu drag cuvintele, pe care le-ați scris în subsolul poemului, cu acel autentic specific firii dumneavoastră scriitoricești. Vă mulțumesc! | |