| = de citit (chiar si in week-end!) | copaceanu dora [02.Oct.05 19:06] |
| Functia primitiva a poeziei tale e o asimptota. Chiar cand limita tinde la infinit mai ramane ceva si dupa. Dora | |
| = * | Ghejan Andrei [20.Sep.05 18:16] |
| copaceanu dora. Sunteti mult prea indulgenta. Credeti-ma, nefiind o poezie, daca ati reusit sa faceti exercitiile de respiratie pana jos, "asimptotic" vorbind, scopul meu, recunosc, primitiv, a fost atins. | |
| = n.a. | Ghejan Andrei [22.Sep.05 17:17] |
| Nota autorului. (prima parte) Chiar dupa publicare, cu o reala ingrijorare, mi-am zis: "Bai, sa vezi c-am facut-o fiarta!")))..."O sa tabere "greii" pe mine, si ma fac "muci" (exprimare poetica) )))). Terenul asta e extrem de alunecos: Prin raceala ei, teoretic matematica nu are ce cauta in poezie. "Vrei sa scrii un eseu, scrie-l prozatoric, nici macar nu te gandi sa-l pui in versuri...o sa fie un fiasco!"-mi-am zis. Dar, ca orice inconstient care se respecta zic: "hai totusi s-o fac...ca tot impozitele alea le platesc))))". Sa revin la motivatie : trebuie sa va marturisesc ca prin natura muncii mele, din 1990, am avut sansa sa lucrez "din culise" cu cativa iluzionisti de marca, atat romani, cat si straini. Fascinat fiind de acest domeniu, intangibil pentru un neavenit, ( secretele sunt pastrate cu "sfintenie"), lasand prestidigitatia la o parte, ca un exercitiu dobandit al artistului, in subsidiarul anumitor "trucuri" nu sta numai abilitatea iluzionistului, ci temeinice cunostinte de matematica aplicata, chimie-fizica, fizica (optica in special), psihologie, etc. In matematica, de exemplu, integralele, derivatele partiale si functiile, aplicabile bineinteles, au rolul lor precis in crearea unei iluzii. Voi reveni cu amanunte precise in acest sens, demonstrative. Cred ca sunteti in asentimentul meu, ca ideea de "Derivate partiale", poate avea mai multe sensuri, depinzand de unghiul din care aceasta asociere de cuvinte este privita, intocmai ca o iluzie (privita din fata este iluzie optica, privita din spate devine truc, pacaleala sau inselatorie si privita ca miscare fizica (activitate), doar o actiune (act artistic sau nu) de a distorsiona o perceptie (de cele mai multe ori vizuala) a subiectului. Traducand acest lucru, prin asociere cu alte stiinte, cred ca nu ne-ar impusca nimeni daca am afirma: 1.Matematic: functii definitorii pentru integralitate Ex> $$$dxdydz= volum, $$dxdy=suprafata s.a.m.d. stiti voi mai bine 2.Literar: (s-ar putea asimila) cuvinte care rezulta din alte cuvinte, de multe ori schimbandu-si chiar sensul , si 3.Filozofic: "victime colaterale", adica perceptii distorsionate, efect al notiunii de iluzie (deosebita de halucinatie prin faptul ca perceptia falsa are loc, in timp real, in prezenta obiectului, inducand subiectului concluzii, evaluari sau dimensionari eronate). Privite in acest context, derivatele partiale, pot sta la baza oricarui fel de interpretare, exemplificarea fiind d.e. :"ecuatii sociale", asimilandu-le (in cauza: greseli de optica in directiile de dezvoltare economice, iar ca efect: scaderea nivelului de trai). Din punct de vedere optic, iluzia se bazeaza pe relativitatea notiunilor legate de miscare, devenite congruente, si din planul sau unghiul in care ochiul este supus excitatiei. Nu am folosit intamplator expresia excitatie vizuala, pentru ca pe acest principiu al suprapunerii vectorilor de miscare, se bazeaza iluzia secventiala, exact ca in tehnica executiei filmului de desen animat, sunt convins ca stiti cu totii despre ce vorbesc, iar aceasta suprapunere de planuri, sta la baza crearii efectelor vizuale digitale in film. Exemplificare: Miscarea personajului este filmata in prima faza intr-un fundal (de obicei albastru), apoi este filmata o alta scena reala in care totul arde, explodeaza, etc, iar apoi, prin suprapunerea scenei intai, scotand albastrul, peste cea de-a doua scena, se obtine efectul vizual final, in care personajul apare ca fiind realmente in mijlocul evenimentelor respective. Folosita tehnica , nu numai in film, dar si ca element de manipulare, creeaza de multe ori impresia de realism, inducand subiectului evaluari eronate, fara sa se apeleze la alte atribuiri. Daca serverul imi va permite, voi incerca sa postez o fotografie (absolut statica, nefiind *gif) in care veti avea impresia ca totul se misca. Cu deosebit respect pentru intelegerea si rabdarea dvs, Andrei | |
| = destul de...poetică | Tudor Negoescu [22.Sep.05 17:23] |
| O abordare cvasi-tehnicistă, dar, surprinzător, destul de...poetică. | |
| = o raza de speranta... | Ghejan Andrei [23.Sep.05 01:06] |
| Tudor Negoescu. Multumesc de trecere. Vazand volumul si calitatea scrierii tale, sunt tentat sa apreciez com-ul ca o critica (favorabila), pentru care va multumesc. Va voi intoarce negresit vizita. Cu drag, | |