| = Maria, | ana sofian [30.Aug.23 15:38] |
| am citit cu genunchii la piept, strânsă în micimea de om în care încap.Construcții generoase am găsit aici, revoltă, părere de rău. | |
| = Un poem propice dezbaterii literare | Dragoș Vișan [30.Aug.23 15:47] |
| Ar fi cazul ca acest poem să stârnească discuții. Este un text interesant. Se tem unii? Nu. Atunci să discutam pe text. Avem ce! Un discurs din larghețea trăirilor și la receptarea avizată a altor trăiri, personale, artistice sau prea lucide. | |
| = Discurs poetic postavangardist, cu subtext protestatar | Dragoș Vișan [30.Aug.23 21:48] |
| "Stivuitorii de umbre" anunță o îndeletnicire inutilă, a impostorilor. "Antecamera inimii înșiră pe sfoară pustiul", este o metaforă dublă, complexă, revelatorie. Prin versul "Tranșeele prea dese ne strică festinul" se face aluzie la gâlcevitori, la preocupările de apărare a altor și altor frontiere decât ale statului. | |
| + Las și pe alții să discute despre acest poem. Poftiți! | Dragoș Vișan [30.Aug.23 21:57] |
| Protestul social al eului liric se simte programatic, chiar din titlul poemului. Stivuitor înseamnă în primul rând un aparat de descărcat marfă (în port). Foarte lucidă este criticarea dură a inutilei supravegheri, din partea organelor (in)competente, nepedepsite, care face să prospere flagelul infracționalității, mai ales în rândurile tinerilor prea aventuroși, deseori aflați și la volan. Se spune-n textul literar destul de voalat, pentru a nu se deconspira trista, crunta realitate de la știrile... tuturor orelor, din ultima decadă plină de dezastre a lunii cuptor 2023: "Între bordură și mlaștina privirii luăm cu asalt cuptorul perpelim zeloși pe toate părțile jivinele ascunse sfârâie viziunea în noapte dacă ne ia amprenta". Momentan, las și pe alții să digere ceea ce și citesc atent, ca să se discute din mai multe puncte de vedere textului poetic protestatar postavangardist, să zică dacă îl găsesc atrăgător și cu mesaj literar de actualitate. | |
| = Mulțumesc Ana pentru empatia cu mesajul poeziei | Maria Elena Chindea [30.Aug.23 22:02] |
| care nu pune accente pe subiecte comode. Îmi place să fac incizii prin tumorile pe care le dezvoltăm de-a lungul vieții. Revoltele sunt necesare pentru păstrarea verticalității! | |
| + Maria Elena, | Ottilia Ardeleanu [30.Aug.23 22:09] |
| versurile tale sunt la limita dintre realitate și dumnezeire; este aici un țipăt imens, de reabilitare umană, de revenire la normalitate, fără arme, fără servitute, fără vanități , fără goana după iluzii, fără osanale și statui nemeritate și inutile... aprecieri. | |
| = ... | Dragoș Vișan [30.Aug.23 23:10] |
| Lecție de smerenie, după zilele certurilor pentru nimicuri: "nimic nu ne-ncape mândria"; "esența mult prea măruntă strigă din toți"; "încrâncenați ordonăm universuri", "sângerează timpul din parcare/ noi nicăieri/ doar genunea respiră agonii de estradă". Nicio bună întocmire a rânduielilor economico-sociale pe principii aplicate cu succes mai înainte nu a rămas neatacată chiar programatic prin noi... prevederi ale legislațiilor în vigoare. Ceva cu adevărat nou și benefic nu este bine primit spre diseminare, discutare, aprobare. | |
| = Fiind de-atâtea ori pe granița între viață și moarte, | Maria Elena Chindea [31.Aug.23 00:11] |
| în aproape de lacrima sângerată a aproapelui, sunt siderată Dragoș că noi „lucrătorii în artă”, care avem acuitatea vederii, nu luăm atitudine cu armele specifice nouă, problemelor cu adevărat importante ale vieții. Cheltuim aiurea cantități uriașe de energie pentru lucruri care nu valorează nici un ban găurit și rănile omului le lăsăm neobservate, nu taxăm pe cei care zdrobesc ființa omului. | |
| = Nu pot să-ți mulțumesc de-ajuns Dragoș că te-ai | Maria Elena Chindea [31.Aug.23 00:56] |
| aplecat cu înțelegere întotdeauna asupra revoltelor și durerilor mele de condeier care pune urechea pe inima omului și-i ascultă bătăile sincopatice și sfâșietoare. Mulțumesc pentru scanările prin poeziile mele și pentru înstelare! Sper ca și tine că și dacă nu vor isca dezbateri (asemeni comurilor interminabile pentru „subiecte” de genul „cutare a spus că, celălalt a răspuns că”, agoniștii care au spiritul și talentul la ei, măcar vor medita asupra tarelor umanității și vor ajuta prin creațiile lor la îndreptarea lor. Doar astfel vor demonstra că au meritat darul talentului, nu doar scormonind prin gunoaie așa de-a surda, inutil. Cu recunoștință! | |
| = Mulțumesc pentru rezonanța cu subiectul | Maria Elena Chindea [31.Aug.23 01:27] |
| poeziei mele, Ottilia. Eu chiar nu pot să înțeleg de ce alergăm după fumuri și refuzăm diamantele din/și de lângă noi. Mulți dintre semenii noștri împovărați de greutățile vieții, nu mai au puterea să vadă dincolo de ograda lor. Dacă spiritele puternice cărora li s-a dat darul vederii dincolo de zidul iluziei, nu și-l folosesc judicios, prin cine să-și manifeste Divinul iubirea față de rasa umană. Mulțumesc de scanare și înstelare! | |
| = 10 + | Ionuţ Caragea [31.Aug.23 08:09] |
| Unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Agonia, de la începuturi și până în prezent. Și, culmea, este abordată una dintre temele mele favorite: radiografia societății în care trăim, alienarea noastră continuă. Paradoxurile sunt excelent scoase în evidență, prin metafore bine alese. Revolta înseamnă mutilare și automutilare. Parcă ești într-o cameră de tortură, iar uneltele poetice te fac să-ți recunoști vina. Da, suntem vinovați pentru toate lucrurile care se întâmplă în această lume. Felicitări! | |
| = Mulțumesc Ionuț pentru receptarea mesajului | Maria Elena Chindea [31.Aug.23 19:47] |
| mai mult decât incomod că totul ne-nghite într-un vârtej de evenimente și afecte tulburi, amestecate, care provoacă dezastre în sufletul omului inocent! Dar a rămâne neutru nu există, înseamnă să fi complice cu cei care vor distrugerea omului! | |
| = un poem | Ștefan Petrea [02.Sep.23 08:52] |
| vast nu doar prin dimensiunea fizică ci şi prin forţa lirică deosebită, stelele sunt meritate şi încă ar mai trebui... | |
| = Mulțumesc Ștefan pentru empatie | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 02:01] |
| și aprecierea textului. Mă ardeau cam multe lucruri când l-am scris! Și eram cam năcăjită că oamenii nu pot sau nu vreau să se manifeste frumos unii față de alții în clipa aceasta minunată care ne este darul acestei vieți. | |
| + rămăsesem dator și acestui text | Ionuţ Caragea [15.Sep.23 11:47] |
| este, după cum am spus mai sus, unul dintre cele mai faine poeme pe care le-am citit pe Agonia. | |
| = Asta da | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 20:55] |
| surpriză Ionuț! Nu mă așteptam la o înstelare din trecut! Așa surpriză frumoasă mi-au mai făcut doar Tego și Dragoș evidențiindu-mi două texte de-acum doi ani! Ce frumos că mai există oameni care circulă liberi prin timp (în ceea ce privește arta) nu se cantonează doar în clipa prezentă! Pentru că nu se poate sta tot timpul pe site, sunt texte bune ale colegilor care scapă de nu-s observate 2-3 zile de la postare! Și-i păcat! Mulțumesc încă o dată pentru înstelare! | |