| + Memorabilă artă poetică a reveriei calme și totuși joviale | Dragoș Vișan [21.Aug.23 20:42] |
| Ritm trohaic, măsura versurilor de 11-12 picioare metrice (silabe), 11-12-11-12, cu intonație diferită, ascendentă la versurile 1 și 3, descendentă, elegiacă la versurile 2 și 4 din fiecare catren. În reverie e vorba despre șerpuirea gândurilor în versuri. Așadar am încadrat textul: este artă poetică. Jovial și trist, eul poetic are blândețe și înțelegerea tainelor scrisului. Îndemnuri către orice poet ce se... caută. Nu și pentru cei care nu se caută. Autoironie, dar și mesaj hotărât în ceea ce privește năutul, cafeaua, bidonul cu apă. Iată că vara ne inspiră să fim noi. Serios să căutăm reverie. Nu altceva! | |
| + Acesta este începutul (Continuarea urmează) | Ioan-Mircea Popovici [22.Aug.23 05:31] |
Deocamdată, atât am de spus. Aveți grijă de visele voastre. Nu le lăsați să moară. Chiar dacă pare ceva într-o doară, sămânța bună rodește acolo unde, după ploaie, soarele strălucește... Albăstruiu și Ben Cioglu nu dorm. Lucrează, visează… Sinele Poetului dictează… Sufletele frumoase se recunosc instant. O privire este suficientă să simți parfumul unui nou început. Da. Acesta este un început de poveste-poem. Ai scris prima pagină. De aici încep dialogurile. Cea mai frumoasă piesă de teatru se naște și se consumă în viață. Tu știi ce zic pentru că discuția aceasta e începută la Baza Nautică, în Grădina Inorogului Alb, cu vreo 10 ani în urmă... Reverie vie și ceva mai mult/ Într-o oră nouă care a-nceput/ Cu mult mai demult/ Chiar dincolo de închipuirile tale/ Haotice sau ordonate/ Așa cum vin, așa-s bine venite/ Cum vin berzele pe miriște/ Și se hrănesc cu broscuțe, șopârlițe sau șerpișori/ Sau le duc la cuib, la puișori… După cum spune Baudelaire: „Cu cât materia este, în aparenţă, mai pozitivă şi mai solidă, cu atât munca imaginaţiei este mai subtilă şi mai trudnică" “Lasă șerpuirea în ecou prelung și-ai grijă de turmă, c-a fugit păstorul! Reveria-i bună cât nu-i gândul ciung, să-l străbată, pașnic și solemn, fiorul…” | |
| = Autoironia este urmarea normală a conștiinței că, nu rareori, cuvântul ne trădea | George Pașa [22.Aug.23 18:49] |
| Dragoș, ești foarte generos. Ți-am mai zis că la mine inspirația vine fie muzical, fie mai prozaic. Nu sunt un constructor de vorbe, cum spuneam cândva, deși am abilități în ceea ce privește tehnicile poetice. Dar, știi și tu: te naști cu abilitățile creative care, desigur, pot fi dezvoltate prin lectură. Acolo unde vorbești de măsura „11-12-11-12 nu e chiar așa. Doar în prima și ultima strofă e această măsură, în celelalte trei, 12-11-12-11. Așa am dorit, iar această alegere va rămâne secretul meu, cititorul doar poate să-l intuiască. Domnule Popovici, dumneavoastră mă cunoașteți încă de la începuturile mele pe acest site, mi-ați citit toate cărțile (nu pe diagonală, cum fac unii critici literari). De aceea, puteți face legături între diferite creații. M-a bucurat mult mai mult faptul că ați comentat la obiect decât semnul luminos. Vă mulțumesc amândurora și vă urez toate cele bune! | |
| = Completare | George Pașa [22.Aug.23 18:54] |
| „cuvântul ne trădează”, continuarea titlului, prea lung, desigur | |