| + Multă amplitudine, aici, | Iulia Elize [19.Aug.23 19:00] |
| Las o steluță, am fost foarte impresionată de poem. Este puternic, are glas propriu, ca un fel de trompetă, ca un contrabas, ca un sunet profund, o amprentă cuprinsă în pas, a trecut și prin mine (poemul). Cu drag am venit în pagină, mai trec. Cu tot dragul și urările de mult bine. La fel de poeme, la fel de puternice, dar mai pe optimism, dacă s-ar putea... Zic și eu. Să sperăm, în mai mult senin, poetic, Iulia | |
| = este cumva ocultată bucuria profundă a spiritului meu | Maria Elena Chindea [19.Aug.23 20:02] |
| Luana! Deși sunt o hlizită ce-i enervez pe mulți cu starea mea optimistă (pe destui îi și virusez), nu sunt o optimistă de suprafață ci de curenți de mare adâncime! Cred că într-un fel zâmbește cel a cărui gleznă se-ngroapă în flori, altfel de coloratură are zâmbetul celui ce poartă iadul sub piele și-și zidește raiul. De altfel mi-am dezvăluit motto-ul viețuirii în „Garderoba pelerinului”! Mulțumesc pentru empatie Luana și pentru prima înstelare! | |
| = Maria Elena, zic din cugetul cel mai sincer... | Iulia Elize [19.Aug.23 20:10] |
| Poate, și iadul de sub piele trebuie depășit, iar dacă bucuria este ocultată, este în schimb steluța prieteniei. Poate când doi necăjiți se întâlnesc *și eu sunt mai pesimistă, poetic*, azi, atunci steaua dăruită se face dublă și se întoarce înapoi. Empatie, pentru empatie și dar, cu drag, din ambele părți. Asta am simțit... Și să domnească așadar numai zile dintre cele mai bune, cu prilejuri de împliniri. Cu multă prietenie sinceră, cu drag, | |
| = Impresia generală... | Iulia Elize [19.Aug.23 20:12] |
| E foarte pesimist, ce e mai sus, de fapt, dar e o stare amprentată. Este ca o urmă bine înfiptă. Poate de-asta se simte poemul, este ca urma unui bocanc trist, în zăpadă, sau cismă (în cazul acesta, feminină)... E ca mersul printr-un ținut rece, cu pasul foarte conștient și bine înfipt, iarna. | |
| = las semn | Stanica Ilie Viorel [19.Aug.23 20:38] |
| foarte probabil să fie nevoie de tot eu cred că unele versuri ar fi să nu “nu ai timp să te sperii de oameni când dimineața înfige plugul în tine și-ntoarce brazda neștiut păsești printre umbre sângerezi abundent ca să-ți iasă filmul perfect dai cep vieții ca lumina în vene să curgă te-mbată amăruiul alcool umpli pocalul cu viață de 90 de grade iar și iar să vindeci rana gurii aduni meticulos pietrele să clădești închisori sau catedrale tragi linie și constați că la fel se ridică sufletul îți cureți gândurile de imposibil scanezi încă o dată credințele până când ți se topesc ochii de împrumut până când se învârte nebunia din tine cum să mai ții minte unde-ai scuturat colbul cui ai spălat picioarele în iluzia obsesivă că trăiești chiar și-n moarte lumea se coace repetabil sub pielea durerii dacă nu te-ai împărtășit cu iubire filmul se voalează negreșit” așa am înțeles, așa îmi place nu este vreo ofensă obscur e pulsul unei inimi de buzunar la talciocul acesta în care nu ai loc rezervat infinit | |
| = și ultimele trei versuri | Stanica Ilie Viorel [19.Aug.23 20:40] |
| sunt tot din ce am ales dar am pus comentariul, din greșeală, intercalat | |
| = cum fiecare are propria definiție pentru fiecare | Maria Elena Chindea [20.Aug.23 01:09] |
| din atributele vieții Luana, pentru mine pesimismul înseamnă abordarea destructivă a elementelor vieții! O incizie brutală, sălbatică, a ceea ce-ți definește implementarea luminii în ființa fragilă, ochiul ce te dezbracă de-armuri protectoare, câtă vreme te motivează să lupți, să te-aduni din cioburi și cangrene - înseamnă optimism de cea mai înaltă esență! Poate nu pare dar este zâmbetul cu care îmi traversez morțile și dau cu tifla celor ce-mi sapă mormântul anticipat voinței divine! E râsul ce-mi e emblemă a trecerii prin lume sfidând parametrii normali ai cărnii!Poate c-ar trebui depășite iadurile - sau poate c-ar trebui acceptate întru metamorfozare continuă! Lucrez asiduu la asta! Deocamdată cred că-s într-un concubinaj straniu! Primesc și transmut energiile - chiar de uneori mă copleșesc! Mulțumesc de scanări și onorată de prietenie! | |
| = Ca întotdeauna Tego o prezență supertonică | Maria Elena Chindea [20.Aug.23 01:15] |
| în pagina mea! Și o citire originală a poemului! Parțial ți-am dat dreptate cu surplusul de imagini care îngreuiau puțin poemul și nu erau neapărat necesare viziunii mele! Îți mulțumesc pentru sugestii și citirea în alt tempo! | |
| + Un poem crez artistic, despre o poetică asumată, de-o mare discreție | Dragoș Vișan [20.Aug.23 08:11] |
| Este superb tot textul. Ar trebui rumegare în receptare. Nu citire grăbită. Rareori se ajunge la o astfel de perfectă decantare a mesajului, a conținutului afectiv al deplinei Confesiuni lirice în expresii artistice seducătoare. "dacă nu te-ai împărtășit cu iubire filmul se voalează negreșit". De luat în seamă: este și un avertisment pentru poeții și poetele prea mândri de ei/ele, care pot să și sfideze pe cunoscuții lor printr-o infalibilitate discursivă de la sine înțeleasă, din prerogativele ascendentul întregii lor creații, considerate perfectă, cu texte având valoare ce nu scade în ochii lor niciodată. "Amăruiul alcol" și pășirea printre umbrele artistice sunt indiciul cunoașterii modeste a unui rost artistic: asumarea originalității discursive se face mereu prin deschidere către orice analizare critică a noilor poeme. | |
| = da, un fel de urlet | Maria Elena Chindea [11.Oct.23 15:06] |
| în pustiu, Dragoș. Cine s-audă? Doar cei ce deja au mințile deschise spre o receptare mai altfel a lumii. Și „trufia” este păcatul care atrage după el surparea ființei, înecarea oricărei șanse de a-și atinge identitatea celestă, de-a-și suprapune suflul pământean peste cel divin. Asta nu înseamnă însă să tăcem - cei ce mai au glas și nu se tem! Mulțumesc de rezonanță și înstelare! | |