| = Stelele tale | Ionuţ Caragea [15.Aug.23 12:48] |
| sunt cuvintele venite din suflet, nevasta, copiii, familia, prietenii. Uneori, ca să zburăm din nou, trebuie să ne tocim genuchii pe treptele care duc la Marele Creator. Atunci când se întâmplă un lucru care ni se pare rău în viață, ni se oferă, de fapt, șansa de a ne ridica din nou. Mi-a plăcut poemul. Îngroparea lucrurilor care ne fac rău și pornirea pe un nou drum, iată mesajul lui... Ți-ai construit cuibul pentru a muri în el, dar și pentru a renaște, precum pasărea de foc. | |
| = Mulțumesc, adevărat! | Dragoș Vișan [15.Aug.23 13:21] |
| Mulțumesc. Să fim sănătoși, voioși, neînfricați, căci acolo-n cuibul păsării Phoenix e casa artei cuvintelor, nu în locuri expuse căderii progeniturilor. | |
| + O promisiune și o luptă cu vechiul... | Teodor Dume [15.Aug.23 14:16] |
| Lumunița mea va lumina căderea stelei de Sf.Marie mare Mi-a plăcut mult indeosebi capetele acoladei (început/sfărșit). E o promisiune aici dar și o luptă cruntă cu vechiul Cu sinceritate teodor dume, | |
| = Cu recunoștință! | Dragoș Vișan [15.Aug.23 17:31] |
| Mulțumesc mult, Teodor! Lupta cu tot ceea ce este nedrept, constrângător, în antiteza și totuși unită cu rugăciunea în fața Maicii Domnului, să fie bine, să nu ne lăsăm pradă disperării nicicând. | |