| = ai o paranteză | Stanica Ilie Viorel [13.Aug.23 23:51] |
| unde intervii în poveste în alt registru acolo propui o nuanță meditativă, poate mai mult decât ar fi nevoie, având în vedere “culoarea” care se degaja până acum ai folosit acel amestec de impresii ale traiului acasă, cu trecere care nu forțează cititorul către întâmplări pe care le-ai descris fără să intervii cu nuanțe ale propriilor interpretări, ci așa cum erau ele, cu trăirile acelor momente, de atunci ar trebui să continui cu “de atunci” atunci nu stăteai să meditezi la acele trăiri, le trăiai bune și mici interpretări venite din ceea ce vezi acum, dar puțin mai discret pe mine (poate unora le place să introduci aceste segmente filozofice) mă încântă ceea ce povestești cu acea autenticitate a trăirilor, a sentimentelor, a întrebărilor pe care le trăiai atunci, mai ales prin acele prezentări comparative: eu la oraș, eu acasă, eu fata de la țară în devenire la iraș spor! | |
| = exemplu | Stanica Ilie Viorel [13.Aug.23 23:59] |
| “Formația Noroc, cine nu-i știa, cine nu-i iubea la nebunie. Ne-am născut cu ei, am crescut cu ei. Pe cine nu stârneau ”chitarele” celea plângăcioase.” ar trebui: … îi știam, îi iubeam la nebunie. Că deh(aici nu pui “deh”, folosești un regionalism) doar ne născusem cu ei, am crescut cu ei. “chitarele” celea plângăcioase ne stârneau pe toți. partea asta: “La unii li se potrivea de minune rolul ăsta de ”om mare”, numai nu mie. Miroseam de la o poștă tensiunea, exagerarea și prefăcătoria. Asta era problema mea la oraș. Deși viața parcă era interesantă, cu de toate, ceva lipsea, iar lipsa asta pentru mine era ca aerul, apa, lumina. Aveam zile când mă ofileam. ” ar trebui spusă ideea așa cum erau gândurile, senzațiile de atunci așa cum spui o simt filtrată prin ceea ce vezi acum despre atunci | |
| = asta | Maria Mitea [14.Aug.23 00:01] |
| așa a fost, starea după miting, dansurile, ele aveau și starea, muzica și nici de cum n-am să mă axsez pe stare și filozofie, ... ai zis bine ”ar trebui să continui cu “de atunci” adevărat, ”atunci” e focusul, nu amestec ”atunci” cu ”acum” :) Mulțumesc mult! | |
| = am | Maria Mitea [14.Aug.23 00:04] |
| să mă uit acuma la paranteză, îmi dau seama ce zici, da ai dreptate, am cam lungit-o cu filosofia, :) | |
| = Ilie, | Maria Mitea [14.Aug.23 00:32] |
| mulțumesc de ex. am șlefuit, și scos filosofia, :) | |
| = Semn de lectură | Emilian Lican [14.Aug.23 07:19] |
| Eu cred că merită să devină o nuvelelă adolescentină... :) Foarte bine! | |
| + Măi... :) | Emilian Lican [14.Aug.23 08:35] |
| ,,Îți cam dădeai seama cât de mică sau mare era Moldova, imposibil să nu te fi întâlnit cu un sătean sau coleg de școală." | |
| = Emilian, | Maria Mitea [14.Aug.23 16:00] |
| Bucuroasă de lectură și semn! Așa au fost timpurile acelea ” Îți cam dădeai seama cât de mică sau mare era Moldova” Suflet mare, ec. mică, ter. mic, ferfenițată, dar cum cântă artistul” așa a trebuit sî șii, pentru-n țel anume nu-i nimic pierdut și totu-i înainte, neamul ăsta-i tari ... sunt cea mai norocoasă ..” Să ai o săptămână bună cu pace și sănătate! Inspirație! M, :) | |
| = Ești o norocoasă! | Emilian Lican [14.Aug.23 16:47] |
| Dă-i înainte cu nuvela să citesc în sfârșit adevărăciunea acelor timpuri adolescentine... :) | |
| = * | Ștefan Petrea [14.Aug.23 23:55] |
| Şi eu zic la fel, dă-i înainte că te prinde modalitatea asta de a scrie.... | |
| = * | Ștefan Petrea [15.Aug.23 01:35] |
| singurul lucru care ţi se poate reproşa e gramatica... dar asta se-nvaţă... | |
| = Am citit cu plăcere acest | Ionuţ Caragea [15.Aug.23 11:49] |
| text personal poate și datorită faptului că De ce plâng chitarele a fost cântată și de familia mea pe scena de la TVR, într-o emisiune concurs. Am rămas cu amintiri plăcute ca și cele de față. Amintiri care merită să fie notate pe undeva. O carte de memorii, cu astfel de întâmplări, ar fi un pas înainte. La mulți ani! | |
| = Ionuț, | Maria Mitea [15.Aug.23 13:31] |
| Mulțumesc de lectură și încurajare! Mă bucură! Așa este ” De ce plâng chitarele” cântat prima dată în 1971,de Formația Noroc, mai târziu Contemporanii, care o aveau ca solistă pe Lodia Botezatu, MIhai Dolgan. A fost un șlagăr și a rămas. Muzică de Mihai Dolgan, versurile scrise de Efim Crimerman, care scria sub două pseudonime ( Efim Ciuntu și Grigore Singurel) Mai târziu cântecul a fost cântat de formația O-zone. | |
| = *erată | Maria Mitea [15.Aug.23 13:33] |
| Lidia Botezatu | |
| + Mâna care deschide porțile lumii interioare... | Teodor Dume [15.Aug.23 14:27] |
| "Băieții invită fetele la dans" Rotund, plăcut, benefic! La mulți ani, Maria! Cu sinceritate teodor dume | |
| = * | Ștefan Petrea [16.Aug.23 00:13] |
| Maria, trebuie să vorbim... | |
| = Teodor Dume , Mulțumiri! | Maria Mitea [16.Aug.23 13:12] |
:) așa erau timpurile "Băieții invită fetele la dans", așteptai toată seara cu sufletul la gură momentul ăsta, apoi te copleșeau emoțiile, ” da dacă nu mă invită pe mine ... , dar dacă ma invită altul care nu-mi place ...” și apoi te invita și un altul și ți se părea că ai piedut timpul de pomană în seara aia, și din nou visai la o altă sâmbătă seara mai norocoasă Vă Mulțumesc mult de semn! O zi bună cu bine și sănătate! Maria, | |
| = * | Ștefan Petrea [17.Aug.23 23:17] |
| Maria, trebuie să vorbim despre cărţile de pe amazon... | |
| = * | Ștefan Petrea [20.Aug.23 04:08] |
| Madia, mai Încearcă::: | |