| = nostalgia vremurilor | Maria Elena Chindea [02.Aug.23 01:18] |
| în care totul se așeza cuminte pe polița moștenită din bătrâni, așa cum se cuvenea, într-o rânduială nesmintită de veacuri și intemperii. Așa era la țară, Babilonul a început la oraș, limbile și orânduielile s-au amestecat, ne-au disipat individualitatea, apartenența la un rit mistic care ne dădea verticalitatea staturii și lumina interioară. Poemul are un strat subteran de durere profundă bine strunită, ca după un paradis pierdut! Mulțumesc! . | |
| = Un text f bun | Ionut Caragea [02.Aug.23 08:23] |
| Bravo, Ilie, ai surprins straturile acelor vieți foarte bine. Repetițiile accentuează stările, jocurile de cuvinte sunt inspirate. Te felicit! | |
| = Apropo | Ionut Caragea [02.Aug.23 08:31] |
| Am observat, în ultima vreme, foarte multe texte bune trecute cu vederea de steluțari. Și în cazul tău, poemul cu numerele merita să fie evidențiat, așa cum merită și acesta. Cred că o să-mi încalc promisiunea și voi cere o mărire de nivel, ca să nu mai rămână astfel de texte nepremiate. Autorii trebuie motivați, stimulați, recompensați. Te salut! | |
| = Maria, Ionuț | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 09:38] |
| Maria, interpretările tale mereu cu profunzime, fără să lase loc de îndoială cu privire la sinceritatea cuvintelor. Mulțumesc. Ionuț, simpla e istență în simplitatea-mi. Mă bucur să aflu că ți-a plăcut despre stele: dacă nu mai sunt posturi, îl eliberez pe al meu. Doar atât trebuie să știi, nivelul meu s-a oferit cu o fișă a postului pe care scrie “sinceritate” eu nu semnez condica de prezență. unii se supără pentru că vorbesc cu alții unii că de ce le vorbesc lor alții își spun: la cât este de incult și băgăcios de seamă, nu merită atenția eu, nu caut validare, primesc să ofer cu drag steluțe atunci când textul îl apreciez ca fiind recomandabil în ultima vreme (am mai zis) m-am ferit să pun steluțe steluțarilor (n-am făcut din asta o misiune, am mai pus câte o stea ici colo) este un loc al orgoliilor eu sunt pe aici să mă bucur de agonie și caut să nu stric echilibrul interior nimănui, dacă cineva îmi dă de înțeles că (citez) “să mă lași dracului în pace” , fac un pas în spate, fără supărare alții mă consideră naiv, mult prea jos pentru a conta fie chiar și steluța nu pot folosi sloganul “modestia este apanajul mediocrității” pentru că aș fi un prefăcut. eu nu excelez (literar), sunt mediocru. ce aș mai putea spune? succes în demersul tău! | |
| = erată | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 09:39] |
| simplă existență* | |
| = exact | Ionut Caragea [02.Aug.23 09:55] |
| despre sinceritate era vorba. Si despre caracterul constructiv al comentariilor. Despre mediocritate, nu-ti face griji. Sunt mari critici literari care au spus ca cea mai mare pare din opera lui Nichita inseamna balast, si doar un pic procent inseamna genialitate. Este vorba de Grigurcu. Dupa ce am citit toate opera lui Nichita, am ajuns la aceeasi concluzie. Insa, creatiile alea geniale le iubesc, ma fericesc. Pe celelalte ma fac ca nu le vad. Asa ca sa nu ne plangem daca noi ne zbatem in mediocritate. Ideea este sa reusim, din cand in cand, sa atingem un alt nivel, priducand o emotie puternica. Si daca 5-6 creatii trec de testul timpului, e un lucru mare. Numai de bine! | |
| = Este foarte frumos poemul! | Papadopol Elena [02.Aug.23 12:06] |
| Frumos poem, Ilie! Este precum o poveste spusă, născută din sâmburele amintirilor. Cu minuțiozitate, cu dibăcie, cu simplitate ati creat un poem, pe care îl recunosc în suflet, pentru că mă reintegrează în toată acea energie a acestui trecut, a acestui fel de a trăi... care înseamnă mult, dar a dispărut în negura timpului... Frumos poem! Repetiția, comparația, personificarea, calul care intra și iese din peisajul liric... Super! | |
| + dau eu o stea | Leonard Ancuta [02.Aug.23 12:23] |
| chiar dacă anumite repetiții sunt puțin obositoare și în general textul e lipsit de modernitate, are un aer optzecist. altfel, construcția e bună, ideea straturilor e susținută și reușește să te provoace. îmi place mersul inaintea calului și colbul din urma lui, ceea ce înseamnă că și tu și el erați în plin avînt. | |
| = Elena, Leo | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 12:36] |
| Da, este un text care, mai degrabă, poate fi perceput ca idee de o generație (așa cum spune Leo, în comentariul său) Este un text pe care îl simt, pe care l-am construit exact ca pe o punte (a observat Leo colbul, aș pune în evidență și albul finalului) Bucuros să aflu că place. Leo, mulțumesc pentru apreciere. Las și eu semn al existenței proprii, în emoția care mă încarcă. N-aș putea rivaliza cu alte stiluri în condițiile eu sunt “cugetător” de sine. Spre deosebire de cei care au studii în materie, cultură și care construiesc propria desăvârșire, eu nu mi-am propus decât să stabilesc legătura dintre mine și bucuria de a scrie. cu drag, vouă! | |
| = despre repetiții | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 13:23] |
| propunere de recitare: și-am să mă explic (se recită oftând) șiiii-am să mă explic (pe și-ul lung se eliberează năduful/ supărarea) pe jos mergeam calul după mine după el doar praful că așa-i viața omului a învățat să se roage (pauză lungă, ca atunci când îți amintești rugăciunile) să se roage (dai ușor din cap, aprobator) altceva nu-i de nevoie :) oricum, e la liber interpretarea | |
| + Părere | George Pașa [07.Aug.23 14:04] |
| Acum nu știu ce zicea calul, dar, telegrafic și parafrazându-l pe Liviu Nanu, zic: (re)citit textul, plăcut text. Recomand (vorba lui Stănică). | |
| = George | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 14:18] |
| știi că așteptările mele (noastre) de la tine sunt mai mult decât steluța (deloc de neglijat importanța acesteia când vine de la un “zgârcit” ca tine- parafrazând la rândul meu, nu știu exact dacă tocmai pe tine sau pe Ottilia, nu mai caut), părerile cititorilor sunt importante, ale tale în special (acu’ mă parafrazez… am mai folosit fraza) aș putea continua cu tema parafrazării utilizând replica ta la una dintre stelele oferite unui text de al tău de Emil L. dar, nu mai patafrazez:) în numele textului: mulțumesc! | |
| = Ilie, | George Pașa [07.Aug.23 15:03] |
| Să fii sigur că această apreciere chiar e sinceră. Am recitit ce ai publicat, de la cel mai recent text al tă, până la acesta, am strâmbat puțin din nas, până am ajuns aici, unde ar fi reproșuri mai puține. Să știi că aprecierea mea a fost stimulată de dialogul cu calul. (!) Lăsând gluma, chiar aș putea să realizez un comentariu elaborat, dar nu-i mai văd rostul. Cât timp am scris astfel de comentarii pe aici sau cronici literare prin reviste, am încercat să scot în evidență scrierea/cartea, într-un limbaj cât mai puțin sofisticat, nefăcând paradă de erudiția mea. Să nu te superi, te rog! Mai ales că voi fi din ce în ce mai puțin prezent prin comentarii la textele de pe Poezie.ro. | |
| = George | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 15:20] |
| sunt convins că ai pus steluța cu sinceritate îmi pare rău să observ cum (la fel ca în toate situațiile din viața publică) cei competenți fac un pas în spate atunci când mediul nu este cel adecvat pot înțelege este atributul omului înțelept dar, nu pot să nu exprim regretul *** despre texte, am revăzut am postat 13 texte, inclusiv acesta cel puțin 8 nu au legătură cu starea de spirit proprie unei situații care să conveargă către reproș celelalte, aș putea dovedi că au fost reflecții mai vechi care s-au mulat pe stări generate de anumite situații despre ființare am cugetat înainte să cumpă cartea lui Heidegger, am mai zis: citesc o pagină și scriu trei zile aiureli, astăzi am luat o ciornă de săptămâna trecută și am “trântit” textul ăla; bogăția, a fost generată de o discuție întâmplătoare eternitatea mersului în cerc am regăsit-o în texte scrise în urmă cu 10 ani, s-a mulat pe ceva întâmplat aici, pe agonia nu mai știu care sunt oricum, respect părerile, mai ales dacă se strâmbă din nas:) pe bune! mulțumesc. | |