| + Scaunul ce se clatină în ritmul trestiei lui Pascal, ruptă de vânt | Dragoș Vișan [28.Jul.23 09:40] |
| Pe trei puncte, sau pe două, ori pe unul, apoi pe niciunul scaunul sinucigașului din nou dansează în fiece noapte, cand pânăla urmă cadem șiin cel mai greu somn. Și fără să vrea, scaunul omului cu scaun la cap dansraza, prin inconștientul retrezit. Da, maturitatea fructelor lirice te-a ajuns, eule, ce te cauți asiduu și-n reverie, șiin coșmar! Eu nu mai am CI, banii nu mai pot să-i scot de pe card. Și aștept scaunul promis aici pe pașaport biometric. :) | |
| = Când iei notițe în fiecare zi la capătul bolnavilor | Ionuț Georgescu [28.Jul.23 10:25] |
| ai parte de obscuritate. E timpul, pentru claritate, să diseci un cadavru, Dragoș | |
| = spânzurații | Stanica Ilie Viorel [28.Jul.23 10:28] |
| care atârnă, sunt distribuiți așa fel încât să nu strice echilibrul prin balansul acestora, sau sunt evacuați? ori poate chiar ei devin punct de sprijin. identitatea poate fi atribuită numeric, birocratic, fantasmagoric, dar sinele nu poate fi înșelat aș spune că în fiecare dimineață luăm spânzuratul din noapte, îl spălăm, îl rânduim cu cele ce se cuvine, unii mai pe repede, folosind crematorii, alții trecând prin ritualuri, apoi, da, pregătim altul, că a devenit un obicei, dar păstrăm vie amintirea lor ceea ce nici un artist n-ar putea reproduce pentru pașapoartele alea moștenirea | |
| = O mutație genetică | Ionuț Georgescu [28.Jul.23 11:11] |
| spânzurații, cu potențial imens de a strica ordinea lucrurilor | |
| = Un poem reușit! | Ionut Caragea [28.Jul.23 11:54] |
| Geometrie euclidiană, ludic, percuții filosofice, intromisiuni cyber, protest cu iz avangardist, poemul are de toate. Îmbinările sunt inteligente, ritmul este panthareic. Am citit cu plăcere! | |