| = pare că totul minte | Maria Elena Chindea [23.Jul.23 00:59] |
| în căutarea adevărului imuabil; maya ne fură în expunerea în dimensiune, că totu-i joc de oglinzi care ne-ndepărtează de noi, de centrul ființării. Întunericul, ploaia, ne fură lumina pare. Dar matricea luminii e întunericul, orice am face nu ne putem pierde esența, doar traversăm inelele cunoașterii cocreatori, experiment și experimentatori totodată. Așa ne numărăm eternitățile! Interesantă explorare, Nuta! | |
| + Aripile urcă în căutarea unui alt corp... și a unei alte poetici | Dragoș Vișan [23.Jul.23 05:45] |
| Râu în ploaie, wow! Ploaie care ară! Bucuria veche, poate din copilărie, "nascătoare de îngeri", căci oamenii au ajuns cum au ajuns... Dublarea întunericului odată cu ingerarea zilei în noapte. Un poem în care descrierea e asimilată de redimensionarea observației. Tropi foarte tari, fascinanți. | |
| = Maria Elena Chindea | Nuta Craciun [26.Jul.23 16:49] |
| mulțumesc ca de fiecare dată, pentru cât de frumos desfaci sensurile. Și,nu, nu ne pierdem esența doar experimentăm și numărăm în gând eternitățile... | |
| = Dragoș Vișan, | Nuta Craciun [26.Jul.23 16:54] |
| Îți mulțumesc pentru că ești mereu atent la cuvintele mele, de steluța care-mi luminează întunericul, ce să mai zic? Gânduri bune, seară frumoasă! | |