| + “viața de la levănțică la tămîie“ | Zavalic Antonia-Luiza [21.Jul.23 16:25] |
| “viața de la levănțică la tămîie” Un da absolut. Acest poem are ceva sfânt în el, este legat cu sforile dragostei, de acolo vine sfințenia, căci totul este sublim la un om ce iubește, posibil ca dragostea să fie chiar un miraj, un drog fără egal, nebunie etc., dar aici iubirea atinge un alt nivel, se ridică deasupra cărnii, o învinge și urcă sus într-un plan infinit, într-o lume ce a trecut de toate probele infernului și a ajuns să guste raiul. Leonard, eu cred că tu chiar ai atins absolutul iubind dincolo de frontiere iar poemele acestea spun totul despre inima ta care luminează și încălzește ca un soare neobosit tot întunericul din jur. P.S. Mă bucur că prima lumină e de la mine, sunt sigură că vor urma multe altele până cerul se la lumina tot. Superb. ❤️ | |
| = err | Zavalic Antonia-Luiza [21.Jul.23 16:27] |
| *se va lumina tot | |
| = arde-n tine cuvântul | Stanica Ilie Viorel [21.Jul.23 17:34] |
| a grăit autorul propriile trăiri, gânduri, melancolia, tragedia vieții și a iubirii căci iubirea nu este fără miros, până la urmă tot prinde miros de câmp, acea iubire a viselor de tămâie, acea iubire a celorlalte vise și omul are mirosul lui, căci legătura cu titlul nu se poate rupe, sau altfel zis, nu se poate lega doar de o parte a acestuia omul în agonia lui, în cumplita situație “fierbinte” (altfel de ardere) prinde mirosul durerilor citit cu plăcere, Leo pas, cu pas… | |