| = citit | Stanica Ilie Viorel [17.Jul.23 23:40] |
| uneori îmi ascund gândurile în casa sufletului și… aștept până când pâna când liniștea îmi deschide ferestrele aer de magie să-mi umple tot locul până când amintirea mea, care mă leagă de de tot ce a fost adevărat, de visul pe care l-am trăit până când am deschis ochii și nu am mai mai înțeles ce văd, respiră și ea în căsuța ei, de hârtie… *** scuze, am lăsat semn de citire așa cum am înțeles eu, poemul sper să nu deranjeze *** aș opri poemul la “cântecul păsărilor” ce urmează, nu ar trebui să fie nici mirare, nici paradox și nici nu este ceva nou pentru un suflet delicat, precum cel al poetului. *** rog să mi se atragă atenția dacă deranjează acest gen de intervenție | |
| = Mulțumesc pentru semn | Papadopol Elena [18.Jul.23 08:36] |
| Mulțumesc frumos pentru trecere și semn. Nu deranjează intervenția. Însă nu mai modific. | |
| = Fără nicio rușine să recunoaștem și proza (poetică), jurnalul liric! | Dragoș Vișan [18.Jul.23 08:57] |
| Cu tipul de scriere prozopoem sunt foarte pretențios. Este exact un lirism deliricizat la modul programatic, prin metoda sau regula întâi: dispariția împărțirii în versuri. Promite multe autorilor. Dar recolta e deseori dezamăgitoare. De la niște observații pertinente ale mele asupra unor feluri de scriere când mai slabă, când mai atentă a prozopoemelor a apărut și disputa mea cu Ottilia Ardeleanu, la sfârșitul lui aprilie 2023 și ocolirea reciprocă, acceptată de ambele părți. Acest... prozopoem "Cer de primăvară" este pastel, meditație despre scris și elegie. În versuri și strofe ar fi trebuit scris. Totuși discursul nu are cadența versurilor. Nu știu dacă nu e exprimare de proză "Mai mukt decât pentru a le asculta în liniște." Ca microunitate de "poezie" nu merge. Sau confesiunea ca de jurnal ori memorii: "Paradoxal, încă ascult marea în măreția scoicile, încă mai cred în sărut [...]". | |
| = Pentru proza-jurnal liric ce se depărtează de "poezie" fiindu-i aproape | Dragoș Vișan [18.Jul.23 09:07] |
| Sunt unii scriitori care mai recunosc: n-aș reuși niciodată să scriu proză-proză. Dar uită o excepție. Ei pot ține și un jurnal artistic, exact cum a ținut Theodor Pallady, foarte interesant, o proză memorealistică din care reiese mult din personalitatea marelui pictor, atât parizian cât și bucureștean spre sfârșitul vieții, un nobil cu viața de boem. Mai uită de proza scurtă de meditație asupra existenței. Fulgerat de inspirație, surprinzi și alte aspecte, nescriind versuri. Adiacent actului liric realizezi un act cu funcția metaliterară, prin autoreferențialitate și transă poetică indirectă. | |
| = Să fim și ca Bacovia confesivi prin mici bucăți de proză | Dragoș Vișan [18.Jul.23 09:16] |
| "memorialistică", my mistake "memorealistică" Atunci când textul seamănă c-o proză lirică, á la G. Bacovia, deja nu se mai încadrează la genul "poezie". | |
| = nu am propus modificare | Stanica Ilie Viorel [18.Jul.23 09:45] |
| o reinterpretare în loc de comentariu o zi bună! | |
| = Domnule Dragoș Vișan, | Papadopol Elena [18.Jul.23 10:14] |
| Vă mulțumesc mult pentru lectura textului meu și nu doar... Și pentru energia buna pe care ați investit-o în îndrumări. Într-un fel sunt solidară cu aspectele, pe care le-ati remarcat. Cu drag voi reveni, când îmi vor permite starea de sănătate și timpul, intr-un mesaj mai dezvoltat. Accept părerile și pro, și contra. | |
| = Ilie, | Papadopol Elena [18.Jul.23 10:16] |
| O zi frumoasă! Multă sănătate! | |