| = Mijlocul | Ionut Caragea [13.Jul.23 19:01] |
| Aș renunța la început, la final, și m-aș concentra pe partea de mijloc, începând cu... Poate că scriu aceste rânduri... și terminând cu dăruitul poemului. Ia gândiți-vă un pic... | |
| = Mulțumesc mult | Papadopol Elena [13.Jul.23 19:20] |
| Da, mă gândesc... Este o recomandare bună. Asa cum spuneți cred că este mai potrivit. Vă mulțumesc foarte mult! | |
| = Începutul contează cel mai mult. În rest, cum zice și Ionuț Caragea. | Dragoș Vișan [13.Jul.23 21:15] |
Mi-e dragă și ideea de început: "te-am căutat atât (de mult)". "l-am rugat pe Dumnezeu să-ți schimbe gândul". Mergea și "dacă ai plecat". "voiam să te întorci, de multe ori eu m-am rugat la cer, chiar nu mai vreau să pleci, aș fi o fericită de m-ai învălui tăcerii" | |
| = Domnului Dragoș Vișan | Papadopol Elena [13.Jul.23 22:21] |
| Vă mulțumesc mult și dumneavoastră. Mă mai gândesc de va fi să schimb... | |
| = răspunsul meu ar fi | Stanica Ilie Viorel [14.Jul.23 03:20] |
| Dumnezeu nu întreabă, altfel ar fi pus în situația să judece. Dumnezeu nu judecă. Nu răspunde la rugă, EL este ruga. *** Acest text are sinceritatea autorului care se înclină în fața cititorului, dar intermediarul între un artist și cei cărora le dăruiește nu poate veni dintr-o astfel de rugă, ci RUGA în sine îi va oferi harul. *** Atât aș reproșa textului (în general acelor texte) care fac trimitere la Dumnezeu dincolo de intimitate. Eu simt că, orice text în care Dumnezeu este invocat, devine pierdut pentru că Dumnezeu nu poate fi un cuvânt. mi-am imaginat acest text fără invocarea numelui Său și așa îl văd mult mai bun. Îmi place mult dialogul sincer cu cititorul, cu eul oferit, acel suflet, susur… | |
| = Domnului Stănică Ilie Viorel | Papadopol Elena [14.Jul.23 07:39] |
| Vă mulțumesc frumos pentru observațiile pe care le-ați avut în momentul contactului cu textul. Mă gândesc și la ele... | |
| = Iată poemul | Ionut Caragea [14.Jul.23 10:45] |
| înlocuiţi toată chestia de mai sus, cu atât: în lipsa ochilor tăi m-am rugat cerului să-ţi schimbe gândul m-am învăluit în tăcerea acestor rânduri pentru a mă întoarce imprevizibil la ele pentru a-mi aduce aminte că ți-am vorbit curat ascultând susurul unei ape curgătoare nu știu dacă aceste cuvinte se numesc poezie dar sunt sufletul meu așternut acum pe hârtie eu încă mai sper să găsesc o cale să mă întorc la copilărie să ating stelele să fiu parte din cerul, oamenii, poveștile pe care nu vreau să le pierd | |
| = nu vreau să par un intrus | Stanica Ilie Viorel [14.Jul.23 11:33] |
| dar pe ceea ce s-a dorit în textul inițial e de luat în considerare varianta propusă de Ionuț. despre Dumnezeu scriem (aproape) toți, dar în acest poem pare un intermediar în varianta lui Ionuț este acolo, subtil, plăcut | |
| = Frumos ..! | Papadopol Elena [14.Jul.23 11:34] |
| Îmi place foarte mult această variantă. O pot păstra? | |
| = Domnilor poeți, | Papadopol Elena [14.Jul.23 11:43] |
| Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția și răbdarea, pe care le-ați acordat poemului meu. Sper să vă fiu în același mod de folos! Multă inspirație vă doresc! | |
| = Doar o rugăminte | Stanica Ilie Viorel [14.Jul.23 11:53] |
| prefer Tego, sau Ilie, sau SIV (cum deja obișnuiesc unii, puteau fi îngăduitori să fi lolosit VIS:)) mă adresez tuturor la persoana a doua singular, din respect pentru acest loc: consider că suntem colegi de “agonie” și acum rugămintea: fără “poet” la adresa mea. tot din respect. mulțumesc. | |
| = da, desigur | Ionut Caragea [14.Jul.23 12:04] |
| da, desigur, puteţi păstra. Şi nu aţi renunţat nici la divinitate, fiind invocată în plan astral. Cu drag! | |
| = Eu cred că: | Emilian Lican [14.Jul.23 12:09] |
| În mod sigur aceste cuvinte nu sunt poezie! Cred că este o pictură a unei femei obosită de atâta așteptare în artă. Cred în autoarea acestor versuri care se va elibera de sine și va scrie într-o zi și poezie! Cred! | |
| = Emilian | Stanica Ilie Viorel [14.Jul.23 12:17] |
| o privesc ca pe o scrisoare sinceră, cu multă poezie, cu acea umilință a ceea ce este de respectat: cititorul. înțeleg perspectiva ta, dar eu o văd ca pe o poezie PS: ca să vezi cât de diferit percem, zilele trecute am spus despre un text că nu e poezie. Și chiar nu-s Gică Contra:) | |
| = Stănică | Emilian Lican [14.Jul.23 12:21] |
| Ce este mai frumos decât dialogul percepțiilor diferite? Totuși... Rămân la părerea mea! | |
| = domnule Lican | Ionut Caragea [14.Jul.23 12:27] |
| considerati ca autoarea de fata nu a scris niciodata poezie pana acum? Nu de alta, dar unii dintre colegii dv. experimentati si priceputi in ale poeziei, i-au apreciat niste texte, ba chiar le-au si instelat. Ma intreb si eu. | |
| = Domnule Emilian Lican, | Papadopol Elena [14.Jul.23 12:44] |
| Să cânți pentru o altă inimă este poezie.Mi-a făcut placere să înțeleg din mesajul dumneavoastră ideea, recomandarea de deschidere a ferestrelor (cum se spune) și mai mult spre ceea ce considerați dumneavoastră poezie. Nu vă contrazic. Ar însemna să contrazic și ceea ce am gândit, de fapt, în propriul poem, când nu am văzut poeta din mine. Raportat la discursul liric, raționamentul dumneavoastră este logic. Borges spunea că uneori se consideră și poet. Am trăit emoția, am trăit frumosul, durerea, adevărul clipei? Atunci... sunt poetă! Cu drag, vă mulțumesc pentru mesaj și încredere! | |
| + Doamnă | Emilian Lican [14.Jul.23 12:55] |
| Ultimul dumneavoastră comentariu mi-a mers la inimă... Asta este poeta! Eu vă mulțumesc! | |