| + Dumnezeu | Ottilia Ardeleanu [11.Jul.23 15:41] |
| între viață și moarte! Un discurs care face pielea de găină! Multă apropiere de sufletul și suferințele umane. Metafore care determină să tremuri, să disperi, să suferi, să te rogi... Iată emoția! Iată poezia! | |
| = Otilia | emilian valeriu pal [11.Jul.23 21:14] |
| Generoasă ca întotdeauna. Mulțumesc de lectură și semn. | |
| + Poem cu spital | Dragoș Vișan [12.Jul.23 15:39] |
| O descriere subiectivă a vieții de spital atât de misterioasă numai în romanul autobiografic al poetului Marius Ribescu, "Trunchiul și așchia", atunci când a fost bolnav de plămâni și doctorii nu-i mai dădeau decât 10% să supraviețuiască am mai întâlnit! Bine, chestia cu rulatul țigărilor de foi biblice e protestul suprem pentru atâtea atrocități ce se petrec în spitale. | |
| + “poezia mea de alungat moartea“ | Zavalic Antonia-Luiza [12.Jul.23 16:02] |
| Un poem care te deschide și te coase la loc, între timp nimic din tine nu mai e cum era, totul se reașază într-o altă ordine, după alte principii. Emoții puternice, vii ca o supradoză de adrenalină. Am citit pe nerăsuflate (de mai multe ori cu lumina aprinsă). | |
| = Tare! Foarte strong discursul poetic original | Dragoș Vișan [12.Jul.23 16:17] |
| Demitizare programatică, dinamism pe holuri, în saloane, în ascunderea cu mortul (încă viu pentru soția disperată sosită mai repede decât salvarea după accidentarea sau zdrobirea soțului) și tragism. Din ce perspectivă e redat totul, din cea a pacientului, ori a cadrului medical? Nu contează, însă e dilemă pentru mine, m-a intrigat. Poate fi și din perspectiva unei rude pacient, rudă de cadru medical. | |
| = Re | emilian valeriu pal [13.Jul.23 11:02] |
| Mulțumesc pentru lectură și semne. | |