| + Un micropoem despre rezidențiatul în păcat al eului salahor | Dragoș Vișan [17.Jun.23 06:41] |
| Normal. Asta facem toată existența.Aspirații "Et in Arcadia ego" pentru constanța reobișnuirii cu bune, cu rele: "Arcadia vibrează ca o ispită uzată". Fiecare se transformă treptat, ori rămâne și cum a apucat. În loc de o încheietură a mâinii apare în momentul de grație "încheietura credinței" și ne ținem de acea mână invizibilă, pictată de Michelangelo în scena creării omului. | |
| = Mulțumesc | Maria Elena Chindea [26.Jun.23 01:10] |
| de interpretare și înstelare Dragoș! | |
| = bune și comentariile | Stanica Ilie Viorel [26.Jun.23 01:33] |
| nu văzusem textul și, dacă nu era comentat, cel mai probabil îl ratam deasemenea, dacă nu era comentat, nici nu aș fi priceput mare lucru nu din pricina textului, ci a necunoașterii mele m-am documentat să înțeleg ce e cu arcadia și cum ar putea aceasta să vibreze interesantă metafora să vezi încheietura credinței, acolo unde poți imagina pulsul/ vibrația periferia unei existențe dependente de o inimă care trudește între trecut și prezent, între credință și păcat, mă întreb: câți trec examenul? interesant | |
| = cred Tego că mulți nici nu-și dau seama | Maria Elena Chindea [12.Aug.23 13:49] |
| că e vreun examen de dat. Cei mai mulți se rostogolesc prin viață în virtutea inerției, nu-și pun întrebarea de ce - ptr. a putea ajunge la întrebarea cum să-și modifice fie și un milimetru, traiectoria! Când ieșim din perimetrul trăirii instinctuale care pulsează în orb, de-abia atunci încep examenele adevăratei trăiri; că le pierdem sau câștigăm cred că contează mai puțin. Esențial este să ne ținem ochii deschiși, cât mai mult timp!... Mulțumesc de comentariu. Și eu am văzut târziu! | |