| = reușește | Stanica Ilie Viorel [11.Jun.23 16:32] |
| începutul să îmi conducă imaginația către o moară, pe un râu (râul vieții), vizual… observ trăsăturile celor doi, prezentate în pasul greu al pietrelor de moară, osii, rugina toate cu o ofertă care lasă cititorului jocul percepției filozofia abia începe, pe aici, jumătăți aruncate în agonie, culegem rodul în fire de nisip interesantă perspectiva plăcut | |
| = Mulțumesc Stanica Ilie Viorel | Romulus Câmpan Maramureșanu [21.Jul.23 18:13] |
| Drag Ilie Viorel, Ma iartă pentru întârzierea raspunsului; am încercat de nenumărate ori, reușind nimic altceva decât agonii :-) Rândurile domniei tale, sunt ca un dar al vederii în întunecimea propriei mele peșteri platonice. Recitindu-mi poemul din această perspectivă, văd dimensiuni neobservate inițial. Mulțumesc mult. Rcm | |
| + Dumnezeule, ce titlu! | Ottilia Ardeleanu [24.Oct.23 15:05] |
| Mă mir că am trecut pe lângă un astfel de poem fără să-l degust! Are o încărcătură spirituală deosebită. El și ea, un Adam și o Evă- două pietre de moară! Ce poate să spună mai poetic despre derumul greu prin viață, despre cât de greu se pot potrivi două suflete, despre cât de mult se pierde din fiecare datorită "colțurilor, bucăților sparte"... Toată aprecierea mea! | |