| = Doar am dorit să las un semn de lectură... | Emilian Lican [08.Jun.23 21:00] |
| Îmi place compunerea care elogiază macul de la sămânța sa întunecată până la sporii în care roșul devine verde și invers dar ce știu eu un consumator de covrigi!? :) | |
| = Tablou înțeles | Dragoș Vișan [08.Jun.23 23:20] |
| Mulțumesc frumos. Aceasta e partea descriptivă a textului. | |
| = văd... | ana sofian [09.Jun.23 12:51] |
| vremelnicia omului și eternitatea din poet, dar și spiritul protestatar prin prezența roșului...semn de lectură, anna | |
| = Anei Sofian (Annei) | Dragoș Vișan [09.Jun.23 14:29] |
| Anna, aceasta este partea de profunzime, tematică, sfera idealică din corola umană: efemeri și totuși unici, frumoși în felul propriu de a fi! | |
| = Dragoș, | Maria Mitea [09.Jun.23 17:14] |
| aici e poezie ” Dacă tot verdele lumii ar fi fost roșu atunci macii ar fi fost verzii adevărați” restul, ai putea crea mai multe poeme: a doua strofă: și macii ca stejarii în fața marilor adunări, inspirați de contemplarea conducătorilor cu patimi sub mantii, supuși loiali - nesfârșite pâlcuri pe picior de plai a treia strofă are o idee bună dar o văd ca un brainstorm, .. dacă ai chitio ar eși ceva bun, ... Are macul o parte întunecată și-n capsule acoperite cu țepi moi verzi semințe la fel de negre ca pământul strămoșesc foarte brun — e bun și la simigerii acest sânge negru pentru visătorii eroi onorați astăzi doar de țărâna cu memorie oriunde pe Glob :) Ai ceva bun aici la care poți munci, din câte văd încă te împiedici în cunoaștere, ești atașat de ce ai citit și știi, știi prea multe Dragoș, :) ai idei bune, le simți, doar că la pus pe hârtie te încâlcește cunoscătirul din tine. Pune-l deoparte, trimite-l în vacanță, Remember, cititorul e cititor, poetul e poet, ... lasă-ți poetul să stea pe scaun când scrii ... | |
| = Mulțumesc, Maria Mitea, pentru îndemnuri! E un întreg dedicat lui BG. | Dragoș Vișan [09.Jun.23 19:38] |
| M-a convins doar macul. Și între timp... s-a scuturat. Cum a ieșit...a ieșit. Nu contează dacă ar fi văzute trei poeme mai mici. Eu scriu poem mai mărișor! :) Un poem pe care îl dedic în întregime domnului Bogdan Geană. Nu pot să i-l ofer decât ca mănunchi întreg de maci. Dacă nu mă mai citește c-un poem mai lung nu cred că m-ar mai citi și cu trei poeme mai scurte și mai valoroase desprinse din cel originar. | |
| = Dragoș, | Maria Mitea [09.Jun.23 19:45] |
| așa este, cum a ieșit a ieșit, ce să-i faci, e bine că ai scris o dedicație, oricum, zic să nu te necăjești pentru cine te citește ori necitește , și macii vor înflori din nou, :) | |
| = Dar, un dar poetic. | Iulia Elize [09.Jun.23 20:02] |
| Și eu am citit, e foarte frumos. Aveam și eu un poem, cu maci, care nu e pe site, din păcate... I-l las lui Dragoș... Aș fi vrut unul cu maci, dar nu îl găsesc, câștigasem și eu ceva mai amărât, cu el, pe la Mizil (o mențiune). Las ce am reușit. [Fantezie de toamnă] Poem de dragoste e felul în care răsare soarele undeva lângă peretele casei a izbit nucul și îl umple cu raze și din copac ies păsări, proaspăt trezite, mă chemi cu alt nume razele s-au topit, deja, la tine în păr și mi-ai uitat fața de lună chipului și atunci, numai atunci, îmi vine să mă joc cu degetele tale cu mâna, printre degetele tale, nu mă satur ca și cum am străpunge sunete de chitară îmi place cum îți așezi părul și brațele ești poate mai frumos decât mine și mai păcătos cel mai drăguț atunci când pisica Nera ți se încâlcește în picioare și toarce ți se cațără pe perechea de blugi și te sperie te-am primit deja la mine în palmă e răcăros în filigoria păcatului cu pisica. în mașină, s-au topit toate razele pe afară, pe vopseaua roșie, și în vreme, tu te răzgâiești, acum, prin fotografiile mele și surâzi… strugurii din mâinile tale sunt mai dulci, în toamna aceasta, țin, pesemne, în pulpă, aproape tot soarele molcom îmi răsare, acum, ca un gălbenuș proaspăt, lângă peretele casei… razele, de câteva luni, te-au uitat – contele vremii de mult nu mai răzbate prin anotimpuri și prin razele, de doar câteva luni, c-ai plecat. | |
| = Da, splendid! Din poezia de dragoste a lumii | Dragoș Vișan [09.Jun.23 20:53] |
| Iubitul... înalt. Frumos poemul... | |
| = Poezia fraieră a lumii, dar nepăsătoare... | Iulia Elize [09.Jun.23 21:42] |
| Sunt singură, nu am pe nimeni, în viață, cras eșec, decât poezia și inima grande, ceea ce nu e un bâlci. Nu știu dacă ai citit, îmi apar două cărți, le aștept de la tipografie, nici nu știi cum se simte mirosul de cerneală proaspătă, fapt, ce îl recomand autorilor colegi, de pe site... Dacă au chef. În rest, mai scriem, mai trăim. Sigur. În general, în lume, în perioada contemporană și de când lumea, scriitorii sunt niște fraieri dacă industria cumva nu e plină de edituri ca lumea (țipătoare la scriitori să le dea materiale, încă) și de o politică centrată pe calitate, pay-ibilă. E un traseu valabil de când lumea, scriitorii nu sunt ca medicii sau profesorii, nu au salariu de pe la nimeni, ci par fraieri. Dar nu ne plângem, noi scriitorii... E bine, inima ne bate. Tare. Încă. | |
| = Părere... | Iulia Elize [09.Jun.23 21:45] |
| Probabil, lumea e numai o intermediere a eșecurilor celor prea mici... Fără pachețoaie de ambitus. De orice natură. Dar ne ținem tari, cel puțin scriitorii, cred. Nu mai zic de alte domenii... | |
| = Iulia Elize, da: "ne ținem tari", încă! | Dragoș Vișan [10.Jun.23 03:41] |
| Nu înțeleg cum se poate uni în prezent modul fechi de a vedea lumea cu modul cel nou și autentic, nu falsificat. O cale ar fi să descoperim această raportare a eului nostru cugetător și sentimental prin Poezie. Fiecare își dă silința în felul său. Ne ridicăm precum mărgăritarele, crinii, macii la o cunoaștere a vieții tot mai rele, pe zi ce trece, de la un anotimp la altul. Ajungem să ne căutăm prieteni printre artiști, să ne verificăm reciproc trăirile. Universul poetic este o țară care ne știe, dacă suntem într-o continuă căutare prin ea. Nimeni nu ne poate confisca certitudinile că spunem deja deja frumos și trainic, dacă simțim inspirație și cu efortul creativității reușim să transmitem către cititori o parte din lumea interioară ce merită cunoscută și apreciată de ceilalți. | |