| + Aici sinceritatea nu este singură! | Emilian Lican [07.Jun.23 13:33] |
| Animalele sunt dependente de hrană atât cele sălbatice cât și cele domestice. Cele domestice sunt șmechere! Ele speculează de fapt slăbiciunea noastră pentru suflet și o transformă în hrană... Oamenii au suflet și cea mai mare depență a lor sunt sufletele! Nu trebuie să facem abuz de nici o dependență, aici cred eu, că este problema noastră... Textul mă bucură, este empatic și foarte bine scris! | |
| = deunăzi | ana sofian [07.Jun.23 19:29] |
| vorbeam despre o înflorire în alb; se pare că acolo ne găsim pacea. Scris sensibil! | |
| + eu nu sunt sigur că iubirea nu poate fi scrisă | Leonard Ancuta [08.Jun.23 04:53] |
| de altfel mă ocup personal. dacă îmi iese. dar în același timp văd și în discursul tău efortul care resuscitează o inimă. uneori te mai ia valul, dar nu musai in nume de rau, insă mergi pnă la margine și poate fi periculos.pe de alta parte, de admirat curajul, cred ca fara echivoc acest text perita remarcat. | |
| = împărăția nevăzută a iubirii | Zavalic Antonia-Luiza [08.Jun.23 23:10] |
| Emilian, îți mulțumesc pentru cuvintele luminoase. Exact, “aurea mediocritas” este și crezul meu, găsirea acelui echilibru pentru tot ceea ce avem nevoie; când luăm mai mult decât avem nevoie, apar rupturi care nu pot fi reparare cu ușurință. Ana, îți mulțumesc pentru semn, mă bucură enorm aprecierea ta. Leonard, eu tot încerc să pun iubirea în cuvinte dar de fiecare dată simt cum aș încerca să îndes un ocean întreg într-un pahar. Așa scriu fiecare poem, îl visez perfect și apoi tot nu e așa cum ar trebui să fie. Cel mai interesant lucru a fost că am visat că am scris un poem absolut superb (cel mai frumos pe care l-am scris vreodată) și acum văd cuvintele curgând pe foi, scrise de mâna mea, iar apoi m-am trezit și am uitat tot, inclusiv titlul, mintea mea a reținut doar imaginea cuvintelor scrise pe acea foaie. Îți mulțumesc pentru că verși lumină peste cuvintele mele. Aprecierea ta și a tuturor cititorilor îmi hrănesc inima și ea se tot bucură să crească în alte și alte cuvinte. Cu infinită gratitudine tuturor celor care au trecut pe aici. Antonia | |